2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. 1. Tranz. A desface în părțile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se schimba în rău, fizic sau moral; (despre față, trăsături etc.) a se crispa. 4. Tranz. (Mat.) A scrie un număr natural sub formă de produs de numere prime. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Pref. des- + compune (după fr. décomposer).

DESCOMPÚNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune.

DESCOMPÚNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune.

descompune [At: DEX / Pzi: descompun / E: des- + compune cdp fr décomposer] 1 vt A desface în părțile componente. 2 vr (Fig) A se destrăma. 3 vr (D. materii și corpuri organice) A se altera. 4 vr (Fig; d. oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică. 5 vr (Fig; d. față, trăsături etc.) A se crispa.

descompunere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descompune] 1 Desfacere în părțile componente Si: descompus1 (1). 2 (Fig) Destrămare. 3 Alterare a unor materii, corpuri organice Si: descompus1 (3). 4 (Fig; d. oameni) Schimbare prin deformare a caracterului, înfățișării morale sau fizice Si: descompus1 (4). 5 (Fig) Crispare a feței Si: descompus1 (5). 6 Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structura mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă Si: descompus1 (6).

DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. 1. Tranz. A desface în părțile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer).

DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. 1. Tranz. A desface în părțile componente. [Ceasornicul] e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. IBRĂILEANU, A. 38. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. După moartea lui Ioan Asan al II-lea (1241) statul se descompune în mici stătulețe. IST. R.P.R. 68. 2. Refl. (Cu privire la materii și corpuri organice) A se altera, a se strica, a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. Fața i se descompuse într-un zîmbet asemănător durerii. CAMILAR, N. I 152. – Forme gramaticale: perf. s. descompusei, part. descompus.

DESCOMPÚNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. 1. Desfacere a unui obiect, a unui corp etc. în elementele sale componente. Descompunerea apei în oxigen și hidrogen.Descompunerea luminii = punerea în evidență a razelor colorate din care este compusă lumina albă naturală. (Mat.) Descompunerea unui număr în factori primi = operație aritmetică pentru aflarea factorilor primi care compun acel număr. ♦ Fig. Dezmembrare, destrămare. Descompunerea imperiului sclavagist. ▭ [Imperiul turc și cel austriac] sînt două imperii în descompunere. CAMIL PETRESCU, B. 203. 2. Alterare, putrezire, dezagregare. Cadavrul a intrat în descompunere. 3. Fig. Deformare a caracterului, a înfățișării morale sau fizice a cuiva. Descompunere morală.

DESCOMPÚNE vb. III. 1. tr. A desface în elementele componente. 2. refl. A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (Fig.) A se destrăma. 3. refl. (Fig.) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perf. s. -puséi, part. -pus. / < des- + compune, cf. fr. décomposer].

DESCOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune].

DESCOMPÚNE vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera. ◊ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după fr. décomposer)

DESCOMPÚNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) descompune. 2. reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. (< descompune)

A SE DESCOMPÚNE mă descompún intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrăma; a se dezarticula. 3) (despre substanțe organice) A pierde proprietățile pozitive (sub influența factorilor externi); a se strica; a se înăcri; a se altera. 4) (despre persoane) A-și modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre față) A se convulsiona momentan și involuntar sub acțiunea unei suprasolicitări nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus

A DESCOMPÚNE descompún tranz. A face să se descompună; a dezagrega; a desface; a disocia; a dezasambla. /des- + compus

DESCOMPÚNERE ~i f. 1) v. A DESCOMPUNE și A SE DESCOMPUNE. 2) Reacție chimică în procesul căreia dintr-o substanță cu structură moleculară mai complexă se obțin mai multe substanțe având structură moleculară mai simplă. /a (se) descompune

descompune v. 1. a separa elementele cari intră în compozițiunea unui corp: a descompune apa; 2. a altera profund, a strica: căldura descompune cărnurile.

descompunere f. 1. acțiunea de a descompune și starea lucrului descompus; 2. fig. dezorganizare completă.

*descompún, -pús, a -púne v. tr. (d. compun, după fr. décomposer). Separ, desfac în elementele luĭ ceĭa ce era compus: a descompune apa. Corup, stric, alterez: căldura descompune carnea. – Și dis-.

*descompunére f. Descompozițiune. Și dis-.

* discompún V. descompun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descompún, 1 pl. descompúnem; conj. prez. 3 descompúnă; ger. descompunấnd; part. descompús

arată toate definițiile

Intrare: descompune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descompune
  • descompunere
  • descompus
  • descompusu‑
  • descompunând
  • descompunându‑
singular plural
  • descompune
  • descompuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descompun
(să)
  • descompun
  • descompuneam
  • descompusei
  • descompusesem
a II-a (tu)
  • descompui
(să)
  • descompui
  • descompuneai
  • descompuseși
  • descompuseseși
a III-a (el, ea)
  • descompune
(să)
  • descompu
  • descompuie
  • descompunea
  • descompuse
  • descompusese
plural I (noi)
  • descompunem
(să)
  • descompunem
  • descompuneam
  • descompuserăm
  • descompuseserăm
  • descompusesem
a II-a (voi)
  • descompuneți
(să)
  • descompuneți
  • descompuneați
  • descompuserăți
  • descompuseserăți
  • descompuseseți
a III-a (ei, ele)
  • descompun
(să)
  • descompu
  • descompuie
  • descompuneau
  • descompuseră
  • descompuseseră
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discompune
  • discompunere
  • discompus
  • discompusu‑
  • discompunând
  • discompunându‑
singular plural
  • discompune
  • discompuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discompun
(să)
  • discompun
  • discompuneam
  • discompusei
  • discompusesem
a II-a (tu)
  • discompui
(să)
  • discompui
  • discompuneai
  • discompuseși
  • discompuseseși
a III-a (el, ea)
  • discompune
(să)
  • discompu
  • discompuie
  • discompunea
  • discompuse
  • discompusese
plural I (noi)
  • discompunem
(să)
  • discompunem
  • discompuneam
  • discompuserăm
  • discompuseserăm
  • discompusesem
a II-a (voi)
  • discompuneți
(să)
  • discompuneți
  • discompuneați
  • discompuserăți
  • discompuseserăți
  • discompuseseți
a III-a (ei, ele)
  • discompun
(să)
  • discompu
  • discompuie
  • discompuneau
  • discompuseră
  • discompuseseră
Intrare: descompunere
descompunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descompunere
  • descompunerea
plural
  • descompuneri
  • descompunerile
genitiv-dativ singular
  • descompuneri
  • descompunerii
plural
  • descompuneri
  • descompunerilor
vocativ singular
plural
discompunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discompunere
  • discompunerea
plural
  • discompuneri
  • discompunerile
genitiv-dativ singular
  • discompuneri
  • discompunerii
plural
  • discompuneri
  • discompunerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descompune discompune

  • 1. tranzitiv A desface în părțile componente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desface antonime: compune un exemplu
    exemple
    • [Ceasornicul] e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. IBRĂILEANU, A. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: destrăma dezmembra un exemplu
      exemple
      • După moartea lui Ioan Asan al II-lea (1241) statul se descompune în mici stătulețe. IST. R.P.R. 68.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: altera putrezi strica
  • 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A se schimba în rău, fizic sau moral.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 3.1. (Despre față, trăsături etc.) A se crispa.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: contracta (micșora) crispa un exemplu
      exemple
      • Fața i se descompuse într-un zîmbet asemănător durerii. CAMILAR, N. I 152.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv matematică A scrie un număr natural sub formă de produs de numere prime.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Prefix des- + compune.
    surse: DEX '09 DN
  • după limba franceză décomposer
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

descompunere discompunere

  • 1. Faptul de a (se) descompune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: compunere
    • 1.1. Desfacere a unui obiect, a unui corp etc. în elementele sale componente.
      surse: DLRLC DN sinonime: desfacere un exemplu
      exemple
      • Descompunerea apei în oxigen și hidrogen.
      • 1.1.1. Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.2. Descompunerea luminii = punerea în evidență a razelor colorate din care este compusă lumina albă naturală.
        surse: DLRLC
      • 1.1.3. matematică Descompunerea unui număr în factori primi = operație aritmetică pentru aflarea factorilor primi care compun acel număr.
        surse: DLRLC
      • exemple
        • Descompunerea imperiului sclavagist.
          surse: DLRLC
        • [Imperiul turc și cel austriac] sînt două imperii în descompunere. CAMIL PETRESCU, B. 203.
          surse: DLRLC
    • exemple
      • Cadavrul a intrat în descompunere.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Deformare a caracterului, a înfățișării morale sau fizice a cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Descompunere morală.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi descompune
    surse: DEX '09 DEX '98 DN