2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.

DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Pref. des- + completa (după fr. décompléter).

descompleta [At: DEX / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: des- + completa cf fr décompléter] 1 vt A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. 2 vr A nu fi complet.

descompletat1 sns [At: MDA ms / E: descompleta] Descompletare.

descompletat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: descompleta] Din care s-a luat ceva, lăsându-l incomplet.

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Des1- + completa (după fr. décompléter).

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-o totalitate lăsînd-o incompletă.

DESCOMPLECTÁ vb. I. v. descompleta.

DESCOMPLETÁ vb. I. tr. A lua ceva dintr-un întreg făcându-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / după fr. décompléter].

DESCOMPLETÁ vb. tr. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet. (după fr. décompléter)

A DESCOMPLETÁ ~éz tranz. A face să se descompleteze. /des- + a completa

A SE DESCOMPLETÁ mă ~éz intranz. A deveni incomplet. /des- + a completa

*descompletéz v. tr. (d. completez). Stric ceĭa ce era complet: în această scoală s’a descompletat număru profesorilor. – Și dis-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descompletá (a ~) vb., ind. prez. 3 descompleteáză

descompletá vb., ind. prez. 1 sg. descompletéz, 3 sg. și pl. descompleteáză

arată toate definițiile

Intrare: descompleta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descompleta
  • descompletare
  • descompletat
  • descompletatu‑
  • descompletând
  • descompletându‑
singular plural
  • descompletea
  • descompletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descompletez
(să)
  • descompletez
  • descompletam
  • descompletai
  • descompletasem
a II-a (tu)
  • descompletezi
(să)
  • descompletezi
  • descompletai
  • descompletași
  • descompletaseși
a III-a (el, ea)
  • descompletea
(să)
  • descompleteze
  • descompleta
  • descompletă
  • descompletase
plural I (noi)
  • descompletăm
(să)
  • descompletăm
  • descompletam
  • descompletarăm
  • descompletaserăm
  • descompletasem
a II-a (voi)
  • descompletați
(să)
  • descompletați
  • descompletați
  • descompletarăți
  • descompletaserăți
  • descompletaseți
a III-a (ei, ele)
  • descompletea
(să)
  • descompleteze
  • descompletau
  • descompleta
  • descompletaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descomplecta
  • descomplectare
  • descomplectat
  • descomplectatu‑
  • descomplectând
  • descomplectându‑
singular plural
  • descomplectea
  • descomplectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descomplectez
(să)
  • descomplectez
  • descomplectam
  • descomplectai
  • descomplectasem
a II-a (tu)
  • descomplectezi
(să)
  • descomplectezi
  • descomplectai
  • descomplectași
  • descomplectaseși
a III-a (el, ea)
  • descomplectea
(să)
  • descomplecteze
  • descomplecta
  • descomplectă
  • descomplectase
plural I (noi)
  • descomplectăm
(să)
  • descomplectăm
  • descomplectam
  • descomplectarăm
  • descomplectaserăm
  • descomplectasem
a II-a (voi)
  • descomplectați
(să)
  • descomplectați
  • descomplectați
  • descomplectarăți
  • descomplectaserăți
  • descomplectaseți
a III-a (ei, ele)
  • descomplectea
(să)
  • descomplecteze
  • descomplectau
  • descomplecta
  • descomplectaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discompleta
  • discompletare
  • discompletat
  • discompletatu‑
  • discompletând
  • discompletându‑
singular plural
  • discompletea
  • discompletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discompletez
(să)
  • discompletez
  • discompletam
  • discompletai
  • discompletasem
a II-a (tu)
  • discompletezi
(să)
  • discompletezi
  • discompletai
  • discompletași
  • discompletaseși
a III-a (el, ea)
  • discompletea
(să)
  • discompleteze
  • discompleta
  • discompletă
  • discompletase
plural I (noi)
  • discompletăm
(să)
  • discompletăm
  • discompletam
  • discompletarăm
  • discompletaserăm
  • discompletasem
a II-a (voi)
  • discompletați
(să)
  • discompletați
  • discompletați
  • discompletarăți
  • discompletaserăți
  • discompletaseți
a III-a (ei, ele)
  • discompletea
(să)
  • discompleteze
  • discompletau
  • discompleta
  • discompletaseră
Intrare: descompletat
descompletat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descompletat
  • descompletatul
  • descompletatu‑
  • descompleta
  • descompletata
plural
  • descompletați
  • descompletații
  • descompletate
  • descompletatele
genitiv-dativ singular
  • descompletat
  • descompletatului
  • descompletate
  • descompletatei
plural
  • descompletați
  • descompletaților
  • descompletate
  • descompletatelor
vocativ singular
plural
discompletat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discompletat
  • discompletatul
  • discompleta
  • discompletata
plural
  • discompletați
  • discompletații
  • discompletate
  • discompletatele
genitiv-dativ singular
  • discompletat
  • discompletatului
  • discompletate
  • discompletatei
plural
  • discompletați
  • discompletaților
  • discompletate
  • discompletatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descompleta descomplecta discompleta

  • 1. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desperechea antonime: completa
    • 1.1. reflexiv A nu mai fi complet.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Prefix des- + completa.
    surse: DEX '09
  • după limba franceză décompléter
    surse: DEX '09 DEX '98 DN