2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

discolefsi v vz discolipsi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

discolefsí (-sésc, -ít), vb. – A pune piedici, a împiedica. Ngr. δυσϰολεύεσθαι (Tiktin; Gáldi 173). Sec. XVIII, înv.Der. discolie, s. f. (dificultate, impediment), din ngr. δυσϰολία.

Intrare: discolefsit
discolefsit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discolefsit
  • discolefsitul
  • discolefsitu‑
  • discolefsi
  • discolefsita
plural
  • discolefsiți
  • discolefsiții
  • discolefsite
  • discolefsitele
genitiv-dativ singular
  • discolefsit
  • discolefsitului
  • discolefsite
  • discolefsitei
plural
  • discolefsiți
  • discolefsiților
  • discolefsite
  • discolefsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: discolefsi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discolefsi
  • discolefsire
  • discolefsit
  • discolefsitu‑
  • discolefsind
  • discolefsindu‑
singular plural
  • discolefsește
  • discolefsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discolefsesc
(să)
  • discolefsesc
  • discolefseam
  • discolefsii
  • discolefsisem
a II-a (tu)
  • discolefsești
(să)
  • discolefsești
  • discolefseai
  • discolefsiși
  • discolefsiseși
a III-a (el, ea)
  • discolefsește
(să)
  • discolefsească
  • discolefsea
  • discolefsi
  • discolefsise
plural I (noi)
  • discolefsim
(să)
  • discolefsim
  • discolefseam
  • discolefsirăm
  • discolefsiserăm
  • discolefsisem
a II-a (voi)
  • discolefsiți
(să)
  • discolefsiți
  • discolefseați
  • discolefsirăți
  • discolefsiserăți
  • discolefsiseți
a III-a (ei, ele)
  • discolefsesc
(să)
  • discolefsească
  • discolefseau
  • discolefsi
  • discolefsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)