2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
discolefsi v vz discolipsi
discolepsi v vz discolipsi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discolevsi v vz discolipsi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discolifsi v vz discolipsi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discolipsi [At: (a. 1792) GÁLDI, M. PHAN. 173 / V: ~lefsi, ~lepsi, ~lesi, ~levsi, ~ifsi, ~isi / Pzi: ~sesc / E: ngr δύσκολεύω] (Grî) 1 vt (C.i. oameni) A lipsi de ceva. 2 vr (D. oameni) A se opune. 3 vt A face dificultăți cuiva Si: a încurca, a stânjeni. 4 vr (D. oameni) A avea greutăți, dificultăți. 5 vr A fi încurcat, stânjenit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discolisi v vz discolipsi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
discolefsi (-sesc, -it), vb. – A pune piedici, a împiedica. Ngr. δυσϰολεύεσθαι (Tiktin; Gáldi 173). Sec. XVIII, înv. – Der. discolie, s. f. (dificultate, impediment), din ngr. δυσϰολία.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||