2 definiții pentru discofon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISCOFON s. n. aparat de telefon și agendă cu numere de telefoane. (< disc + -fon2)
discofon s. n. ◊ „Discofonul înseamnă, concomitent, și telefon, și agendă cu numere de telefoane. Pentru a suna pe cineva, este de ajuns să formezi pe claviatură numele persoanei respective.” Fl. 18 XI 83 p. 23 //din disc + -fon//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: discofon
discofon substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
discofon, discofoanesubstantiv neutru
- 1. Aparat de telefon și agendă cu numere de telefoane. MDN '00
etimologie:
- disc + -fon MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.