9 definiții pentru discofilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s. m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. – Din fr. discophile.

DISCOFÍL, -Ă, discofili, -e, s. m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. – Din fr. discophile.

discofíl, ~ă a [At: M 1960, nr. 4, 47 / Pl: ~i, ~e / E: fr discophile] 1 Amator de muzică înregistrată pe discuri (13). 2 Colecționar de discuri (13)

DISCOFÍL, -Ă s.m. și f. Amator de discuri muzicale. [< fr. discophile].

DISCOFÍL, -Ă s. m. f. amator de muzică înregistrară pe discuri. (< fr. discophile)

discofíl, -ă s. m. f. 1979 (muz.) Colecționar (amator) de muzică înregistrată pe discuri v. hobbyst (din fr. discophile; DEX, DN3)

DISCOFIL ~ă (~i, ~e) m. și f. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri. /<fr. discophile


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discofílă s. f., g.-d. art. discofílei; pl. discofíle

discofílă s. f., g.-d. art. discofílei; pl. discofíle


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-.~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.

Intrare: discofilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discofi
  • discofila
plural
  • discofile
  • discofilele
genitiv-dativ singular
  • discofile
  • discofilei
plural
  • discofile
  • discofilelor
vocativ singular
  • discofi
  • discofilo
plural
  • discofilelor

discofil, -ă discofilă

  • 1. Amator de muzică înregistrată pe discuri; colecționar de discuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: