opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCIPLINAT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné.

DISCIPLINAT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné.

disciplinat, ~ă a [At: CR (1829) / Pl: ~ați, ~e / E: disciplina] 1-2 Care se supune prin proprie inițiativă disciplinei (1, 7). 3-4 Care manifestă spirit de disciplină (1, 7).

DISCIPLINAT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Supus disciplinei și ordinei. Odobescu – spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei. IBRĂILEANU, SP. CR. 214. ◊ Fig. Trunchiurile brazilor... au fost transformate în vagoane de scînduri, disciplinate și simetrice. BOGZA, C. O. 130.

DISCIPLINAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISCIPLINA și A SE DISCIPLINA. 2) Care vădește spirit de disciplină. /v. a (se) disciplina

disciplinat a. supus disciplinei.

DISCIPLINA, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

DISCIPLINA, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

disciplina vtr [At: NEGULICI / Pzi: ~nez / E: fr discipliner] 1-2 A (se) obișnui cu spiritul de disciplină (1).

DISCIPLINA, disciplinez, vb. I. Tranz. A obișnui (pe cineva) cu spiritul de disciplină, de ordine, cu ascultarea. (Fig.) Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122.

DISCIPLINA vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].

DISCIPLINA vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)

A SE DISCIPLINA mă ~ez intranz. A se obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner

A DISCIPLINA ~ez tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner

disciplinà v. a supune unei regule uniforme.

* disciplinéz v. tr. (lat. disciplinor, -ári). Supun disciplineĭ, fac să fie ascultător. Fig. Iron. Învăț minte (pintr’o bătaie orĭ pedepsă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disciplina (a ~) (desp. -ci-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. disciplinez, 3 disciplinează; conj. prez. 1 sg. să disciplinez, 3 să disciplineze

disciplina (a ~) (-ci-pli-) vb., ind. prez. 3 disciplinează

disciplina vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinez, 3 sg. și pl. disciplinează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISCIPLINAT adj. ordonat, regulat. (Duce o viață ~.)

DISCIPLINAT adj. ordonat, regulat. (Duce o viață ~.)

Disciplinat ≠ nedisciplinat

Intrare: disciplinat
disciplinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disciplinat
  • disciplinatul
  • disciplinatu‑
  • disciplinată
  • disciplinata
plural
  • disciplinați
  • disciplinații
  • disciplinate
  • disciplinatele
genitiv-dativ singular
  • disciplinat
  • disciplinatului
  • disciplinate
  • disciplinatei
plural
  • disciplinați
  • disciplinaților
  • disciplinate
  • disciplinatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: disciplina
  • silabație: dis-ci-pli-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disciplina
  • disciplinare
  • disciplinat
  • disciplinatu‑
  • disciplinând
  • disciplinându‑
 singular plural
  • disciplinează
  • disciplinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disciplinez
 (să)
  • disciplinez
  • disciplinam
  • disciplinai
  • disciplinasem
a II-a (tu)
  • disciplinezi
 (să)
  • disciplinezi
  • disciplinai
  • disciplinași
  • disciplinaseși
a III-a (el, ea)
  • disciplinează
 (să)
  • disciplineze
  • disciplina
  • disciplină
  • disciplinase
plural I (noi)
  • disciplinăm
 (să)
  • disciplinăm
  • disciplinam
  • disciplinarăm
  • disciplinaserăm
  • disciplinasem
a II-a (voi)
  • disciplinați
 (să)
  • disciplinați
  • disciplinați
  • disciplinarăți
  • disciplinaserăți
  • disciplinaseți
a III-a (ei, ele)
  • disciplinează
 (să)
  • disciplineze
  • disciplinau
  • disciplinară
  • disciplinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disciplinat, disciplinatăadjectiv

  • 1. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ordonat regulat antonime: nedisciplinat
    • format_quote Odobescu – spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei. IBRĂILEANU, SP. CR. 214. DLRLC
    • format_quote figurat Trunchiurile brazilor... au fost transformate în vagoane de scînduri, disciplinate și simetrice. BOGZA, C. O. 130. DLRLC
etimologie:

disciplina, disciplinezverb

  • 1. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.