15 definiții pentru diriginte

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRIGINTE, -Ă, diriginți, -te, s. m. și f. 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. 2. (În trecut) Director al unei școli primare rurale. 3. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. 4. P. restr. Responsabil al unei farmacii. – După fr. dirigeant.

DIRIGINTE, -Ă, diriginți, -te, s. m. și f. 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. 2. (În trecut) Director al unei școli primare rurale. 3. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. 4. P. restr. Responsabil al unei farmacii. – După fr. dirigeant.

diriginte, ~tă [At: FILIMON, O. II, 320 / V: (iuz) ~gent a, sm, (îvr) ~ijentă sf / Pl: ~nți, ~e / E: fr dirigeant, it dirigente] 1 sm (Iuz; îf dirigent) Dirijor (1). 2 smf (Iuz) Director2 (1) al unei școli primare rurale. 3 a (Iuz; îf dirigent) Care îndrumă o activitate, având întreaga răspundere în domeniul respectiv. 4 sm (Înv; îf dirigent) Director1 (1). 5 sm (Adesea urmat de determinări care arată felul) Șef al unei librării, al unui oficiu poștal, vamal farmaceutic etc. 6 smf Profesor însărcinat cu îndrumarea și supravegherea unei clase de elevi.

DIRIGINTE, -Ă, diriginți, -te, s. m. și f. 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. ♦ (În trecut) Director al unei școli primare rurale. Învățătorul diriginte... strîmbă din nas cînd rostesc coloniștii orații. SADOVEANU, P. M. 247. La școală, dirigintele îl primi scuturîndu-și țărna de pe mîini, între straturile grădinii. C. PETRESCU, Î. II 167. 2. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. Zicea c-a aflat bărbatu-său de la poștă, că-i spusese dirigintele. SEBASTIAN, T. 203.

DIRIGINTE, -Ă s.m. și f. 1. Profesor care deține dirigenția unei clase. 2. Șef de oficiu poștal. [< fr. dirigeant].

DIRIGINTE, -Ă s. m. f. 1. profesor care răspunde de buna desfășurare a întregului proces de educație și instrucție a elevilor unei clase. 2. șef de oficiu poștal sau vamal ori al unei farmacii. 3. ~ de șantier = supraveghetor al lucrărilor de pe un șantier de construcții. (< fr. dirigeant)

DIRIGINTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Profesor care are obligația să supravegheze și să îndrumeze o clasă de elevi; conducător de clasă. 2) înv. Director la o școală primară sătească. 3) Conducător al unui oficiu poștal sau vamal. /<fr. dirigeant

diriginte m. cel ce conduce: dirigintele oficiului poștal.

profesor (-oară)-diriginte (-ă) s. m. f. (înv.) Profesor care îndeplinește funcția de diriginte ◊ „Faptul că în prezent profesorul-diriginte este și conducătorul detașamentului de pionieri a dus la înlăturarea paralelismului în munca educativă.” Cont. 23 XII 66 p. 9. ◊ „Cunoscând din vreme preferințele tematice ale profesorilor-diriginți și ale elevilor, specialiștii muzeului pregătesc și pun la dispoziția acestora cele necesare desfășurării orelor de dirigenție.” R.l. 20 III 71 p. 2. ◊ „Aflu apoi această împrejurare de la un profesor-diriginte [...]” Sc. 4 IV 81 p. 2 (din profesor + diriginte)

* dirigént, -ă adj. și s. (lat. dirigens, -éntis). Care dirige: clasă dirigentă. Director: dirigentu unuĭ oficiŭ poștal (director e șefu tuturor oficiilor poștale). Dirigentu uneĭ clase, profesor care e însărcinat cu disciplina uneĭ clase. – Fals diriginte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diriginte s. m., art. dirigintele; pl. diriginți; abr. (fam.) dirig

diriginte, -ți sb. (dirigintele poștei).

Intrare: diriginte
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diriginte
  • dirigintele
plural
  • diriginți
  • diriginții
genitiv-dativ singular
  • diriginte
  • dirigintelui
plural
  • diriginți
  • diriginților
vocativ singular
plural
dirijență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diriginte, dirigințisubstantiv masculin
dirigintă, dirigintesubstantiv feminin

  • 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. în trecut Director al unei școli primare rurale. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Învățătorul diriginte... strîmbă din nas cînd rostesc coloniștii orații. SADOVEANU, P. M. 247. DLRLC
    • format_quote La școală, dirigintele îl primi scuturîndu-și țărna de pe mîini, între straturile grădinii. C. PETRESCU, Î. II 167. DLRLC
  • 3. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Zicea c-a aflat bărbatu-său de la poștă, că-i spusese dirigintele. SEBASTIAN, T. 203. DLRLC
  • 4. prin restricție Responsabil al unei farmacii. DEX '09 DEX '98
  • 5. Diriginte de șantier = supraveghetor al lucrărilor de pe un șantier de construcții. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.