2 intrări

6 definiții

DIRÍGERE, dirigeri, s. f. (Învechit) Dirijare, conducere. Îți scot la lumină învățături și povețe pentru formarea și dirigerea unui conservator național. ODOBESCU, S. III 103.

DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Învechit) A conduce, a dirija.

DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere).

* diríg, a -íge v. tr. (lat. dirigo, -igere). Formă maĭ latinizată, fără participiu, îld. dirijez. V. corig.

Intrare: dirige
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dirige dirigere dirigând singular plural
dirige dirigeți, dirigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dirig (să) dirig dirigeam
a II-a (tu) dirigi (să) dirigi dirigeai
a III-a (el, ea) dirige (să) diri dirigea
plural I (noi) dirigem (să) dirigem dirigeam
a II-a (voi) dirigeți (să) dirigeți dirigeați
a III-a (ei, ele) dirig (să) diri dirigeau
Intrare: dirigere
dirigere
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dirigere dirigerea
plural dirigeri dirigerile
genitiv-dativ singular dirigeri dirigerii
plural dirigeri dirigerilor
vocativ singular
plural