dirigenție sf [At: I. BOTEZ, B. I, 94 / Pl: ~ii / E: dirigente + -ie] 1 Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte (6). 2 (Pex) Ora de clasă la care are loc în mod special activitatea de dirigenție (1).

DIRIGENȚIE, dirigenții, s. f. (Învățămînt) Conducere, supraveghere, îndrumare de către un profesor a unei clase de elevi.

DIRIGENȚIE s.f. Conducere, supraveghere a unei clase, dată în seama unui profesor. [Gen. -iei. / < diriginte + -ie, cf. it. dirigenza].

DIRIGENȚIE s. f. îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către diriginte (1). (< diriginte + -ie)

DIRIGENȚIE ~i f. 1) Funcția de diriginte. 2) Durata acestei funcții. [Art. dirigenția; G.-D. dirigenției; Sil. -ți-e] /diriginte + suf. ~ie

dirigenție s. f., art. dirigenția, g.-d. art. dirigenției; (norme, ore) pl. dirigenții, art. dirigențiile (desp. -ți-i-)

dirigenție s. f., art. dirigenția, g.-d. art. dirigenției; pl. dirigenții, art. dirigențiile

dirigenție s. f., art. dirigenția, g.-d. art. dirigenției; pl. dirigenții, art. dirigențiile