DIRECLIE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.

direclie sf [At: FURNICĂ, I. C. XXIX / V: (înv) ~iu sn, diricliu sn, derecliu sn, (îvr) der~, deretliu sn / Pl: ~ii / E: tc direhli „cu stâlpi”] Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea.

DIRECLIE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.

direclie f. monedă de argint, în valoare de 12 lei vechi, numită și sgripsor, circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Turc. DIREKLI («cu stâlpi»), numele talerului spaniol pe care erau reprezentate, coloanele lui Hercule]. V. colonat.

direclíe și dereclíe f. (turc. direkli, cu stîlpĭ, d. direk, catarg, de unde și sîrb. direklija. V. dereg 1 și dric). Vechĭ. Colonat, scud spaniol (mare cît o piesă de 5 francĭ de argint), numit și (z)gripțor și stîlpar. Valora 8 leĭ și 1/2 la 1826 (Iorga, Negoț. 225), ĭar în ainte pînă la 12 leĭ și 20 de parale. V. gingirliŭ.

dereclie sf vz direclie

deretlie sf vz direclie

direcliu sn vz direclie

diricliu sm vz direclie

dereclíe V. direclie.

direclie (înv.) (desp. -re-cli-) s. f., art. direclia, g.-d. art. direcliei; pl. direclii, art. direcliile (desp. -cli-i-)

direclie (-re-cli-) s. f., art. direclia, g.-d. art. direcliei; pl. direclii, art. direcliile

direclie s. f. (sil. -cli-), art. direclia, g.-d. art. direcliei; pl. direclii, art. direcliile

DIRECLIE s. (înv.) stâlpar. (Moneda numită ~.)

DIRECLIE s. (înv.) stîlpar. (Moneda numită ~.)