3 definiții pentru diremțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIREMȚIUNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărțire, divorț, desființare a unei căsătorii. [Cf. lat. diremptio, fr. diremption].
DIREMȚIUNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărțire, divorț. (< lat. diremptio, fr. diremption)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diremțiune s. f., g.-d. art. diremțiunii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: diremțiune
diremțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
diremțiune, diremțiunisubstantiv feminin
-
- 1.1. Despărțire, divorț, desființare a unei căsătorii. DNsinonime: despărțire divorț
-
etimologie:
- diremptio DN