3 definiții pentru diremțiune

diremțiúne s. f., g.-d. art. diremțiúnii

DIREMȚIÚNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărțire, divorț, desființare a unei căsătorii. [Cf. lat. diremptio, fr. diremption].

DIREMȚIÚNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărțire, divorț. (< lat. diremptio, fr. diremption)

Intrare: diremțiune
diremțiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diremțiune diremțiunea
plural diremțiuni diremțiunile
genitiv-dativ singular diremțiuni diremțiunii
plural diremțiuni diremțiunilor
vocativ singular
plural