3 definiții pentru diremțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIREMȚIÚNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărțire, divorț, desființare a unei căsătorii. [Cf. lat. diremptio, fr. diremption].

DIREMȚIÚNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărțire, divorț. (< lat. diremptio, fr. diremption)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diremțiúne s. f., g.-d. art. diremțiúnii

Intrare: diremțiune
diremțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diremțiune
  • diremțiunea
plural
  • diremțiuni
  • diremțiunile
genitiv-dativ singular
  • diremțiuni
  • diremțiunii
plural
  • diremțiuni
  • diremțiunilor
vocativ singular
plural