O definiție pentru diremă
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
diremă (fr. dirème, dis „de două ori” și gr. rema „cuvânt” „vorbire”), enunț alcătuit din două membre, lipsit de orice verb conjugat (A): „Jos tiranii!”; „Afară cu sărăcia!” etc. Cf. fr.: „À bas les tyrans!” • Când enunțul, cu stereotipia de mai sus, se reduce la un singur membru, intonat de obicei exclamativ ori interogativ, avem de-a face cu o monoremă.
Intrare: diremă
diremă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |