O definiție pentru diremă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

diremă (fr. dirème, dis „de două ori” și gr. rema „cuvânt” „vorbire”), enunț alcătuit din două membre, lipsit de orice verb conjugat (A): „Jos tiranii!”; „Afară cu sărăcia!” etc. Cf. fr.: „À bas les tyrans!” • Când enunțul, cu stereotipia de mai sus, se reduce la un singur membru, intonat de obicei exclamativ ori interogativ, avem de-a face cu o monoremă.

Intrare: diremă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dire
  • direma
plural
  • direme
  • diremele
genitiv-dativ singular
  • direme
  • diremei
plural
  • direme
  • diremelor
vocativ singular
plural