11 definiții pentru directorat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRECTORÁT, directorate, s. n. Funcția de director2; perioadă cât cineva este director2. ♦ (Concr.) Local unde este instalată o direcție. – Din fr. directorat.

DIRECTORÁT, directorate, s. n. Funcția de director2; perioadă cât cineva este director2. ♦ (Concr.) Local unde este instalată o direcție. – Din fr. directorat.

directorat sn [At: ȚICHINDEAL, A. M. (prefață), 3/2 / V: (îvr) der~ / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: fr directorat] 1 (Înv) Direcție (7). 2 Funcție de director2 (1) Si: directorie (2). 3 Perioadă în care cineva deține funcția de director2 (1). 4 (Iuz) Direcție (13). 5 Consiliul de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799 Si: directoriat (2), (iuz) directoriu (1), directorie (3).

DIRECTORÁT, directorate, s. n. Funcția de director precum și durata acestei funcții; (concretizat) localul unde este instalată o direcție.

DIRECTORÁT s.n. 1. Funcția de director și durata cât ea este deținută de cineva. ♦ Local unde funcționează o direcție. 2. Consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799. [Cf. fr. directorat].

DIRECTORÁT s. n. 1. funcția de director și durata cât ea este deținută de cineva. ◊ local unde funcționează o direcție. 2. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799; directoriu. (< fr. directorat)

DIRECTORÁT ~e n. 1) Funcția de director. 2) Perioadă de timp cât își exercită cineva funcția de director. 3) Clădirea în care își are sediul conducerea unei instituții sau a unei întreprinderi; direcție. /<fr. directorat

directorat n. funcțiune de director și durata ei.

* directorát n., pl. e (d. director). Funcțiunea de director. Durata eĭ. Cancelaria directoruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

directorát s. n., pl. directoráte

directorát s. n., pl. directoráte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIRECTORÁT, formă de guvernământ a Republicii Franceze, creată pe baza Constituției anului III; format din cinci membri (directori). Au fost două directorate: 1795-1797 și 1797-1799. În urma loviturii de stat a lui Bonaparte, din 18-19 brumar (1799), D. este răsturnat și se instaurează Consulatul.

Intrare: directorat
directorat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • directorat
  • directoratul
  • directoratu‑
plural
  • directorate
  • directoratele
genitiv-dativ singular
  • directorat
  • directoratului
plural
  • directorate
  • directoratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

directorat

  • 1. Funcția de director; perioadă cât cineva este director.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799.
    surse: DN MDN '00 sinonime: directoriu

etimologie: