2 definiții pentru dipolmoment


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dipolmomént s. n., pl. dipolmoménte

dipolmomént s. n., pl. dipolmoménte

Intrare: dipolmoment
dipolmoment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dipolmoment
  • dipolmomentul
  • dipolmomentu‑
plural
  • dipolmomente
  • dipolmomentele
genitiv-dativ singular
  • dipolmoment
  • dipolmomentului
plural
  • dipolmomente
  • dipolmomentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)