DIPLOID, -Ă, diploide, adj. (Biol.; despre celule organice sau organisme) Cu număr dublu de cromozomi. ◊ Fază diploidă = perioadă în dezvoltarea unor organisme în care numărul de cromozomi ai celulelor obișnuite este dublu în raport cu acela al celulelor sexuale. [Pr.: -plo-id] – Din fr. diploïde.

diploid, ~ă a [At: ENC. AGR. / P: ~plo-id / Pl: ~izi, ~e / E: fr diploïde] (Blg) 1 (D. celule organice sau organisme) Cu număr dublu de cromozomi. 2 (Îs) Fază ~ă Perioadă de dezvoltare a unor organisme în care numărul de cromozomi ai celulelor obișnuite este dublu în raport cu acela al celulelor sexuale Si: diplofază.

DIPLOID, -Ă adj. (Biol.; despre celule organice sau organisme) Cu număr dublu de cromozomi. ◊ Fază diploidă = perioadă în dezvoltarea unor organisme în care numărul de cromozomi ai celulelor obișnuite este dublu în raport cu acela al celulelor sexuale. – Din fr. diploïde.

DIPLOID, -Ă adj. (Despre nucleul celular) Care posedă un număr dublu de cromozomi. ◊ Fază diploidă = perioadă în dezvoltarea organismelor vegetale sau animale caracterizată prin prezența în nucleele celulelor a unui număr dublu de cromozomi; diplofază. [Pron. -plo-id. / < fr. diploïde, cf. gr. diploos – dublu, eidos – formă].

DIPLOID, -Ă adj. (despre celule, organisme) cu două seturi de cromozomi. (< fr. diploïde)

diploid, -ă adj. (biol.) (Despre celule) Care posedă, în mod normal, un set dublu de cromozomi asemănători ◊ „A.D., profesor de biologie la Școala generală nr. 2 din Alexandria, experimentează din anul 1974 obținerea unor soiuri de pepeni verzi, diploizi și tetraploizi. Din aceștia, prin hibridări, se obțin pepeni hibrizi fără sămânță. Până în prezent, a obținut trei linii diploide și patru linii tetraploide. Din aceștia a obținut încă peste 30 hibrizi triploizi ale căror fructe sunt lipsite de sămânță.” R.l. 5 XI 84 p. 5 (din fr. diploïde; PR 1949; DN3)

diploid (desp. di-plo-) adj. m. (+ s. n.: țesut ~); f. diploidă (fază ~), pl. diploide

!diploid (di-plo-) adj. m.; f. diploidă, pl. diploide

diploid adj. n. (sil. -plo-id), f. sg. diploidă; pl. n. și f. diploide

DIPLO- „dublu, geamăn, de două ori”. ◊ gr. diploos „dublu, îndoit” > fr. diplo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. diplo-. □ ~biont (v. -biont), adj., s. n., 1. (Organism) care este reprezentat numai de faza diploidă a ciclului evolutiv, cea haploidă, fiind redusă numai la gameți. 2. (Organism vegetal) care înflorește și fructifică de două ori pe an; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre animale metazoare) care are două pături germinative sau embrionare distincte: ectodermul și endodermul; ~cardie (v. -cardie), s. f., inimă la care cele două părți sînt mai mult sau mai puțin separate; ~cefal (v. -cefal), s. m., dicefal*; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin prezența a două capete pe același trunchi; ~cit (v. -cit), s. n., celulă care prezintă două seturi haploide de cromozomi; ~coc (v. -coc), s. m., bacterie ai cărei indivizi sînt dispuși cîte doi, constituind agentul etiologic al pneumoniei; ~corie (v. -corie₁), s. f., pupilă dublă; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom anormal avînd patru cromatide în loc de două; ~derm (v. -derm), adj., cu piele dublă; ~doc (v. -doc₂), s. m., reptilă dinozauriană fosilă amfibiană din jurasicul superior, cu coada și gîtul foarte lungi; ~fază (v. -fază), s. f., generație diploidă din ciclul vital; ~fil (v. -fil₂), adj., (despre o frunză) care are țesut palisadic pe ambele fețe; ~fite (v. -fit), s. f. pl., organisme vegetale diplobionte; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., emisiune de două tonuri a vocii, datorită unei anomalii a coardelor vocale; sin. voce bitonală; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dublare a organelor vegetale care sînt în mod obișnuit singuratice. 2. Producere de forme noi pe cale de hibridație între plante aparținînd unor genuri din familii deosebite; ~graf (v. -graf), s. n., mașină de scris cu două mecanisme la care se efectuează simultan două scrieri cu caractere diferite; ~haplobiont (v. haplo-, v. -biont), s. n., organism la care faza de dezvoltare haploidă alternează cu cea diploidă; ~id (v. -id), adj., (despre nucleul celular) care posedă un număr dublu de cromozomi; ~mielie (v. -mielie), s. f., diastematomielie*; ~nastie (v. -nastie), s. f., creștere mai viguroasă a organelor vegetale pe fața superioară și inferioară, decît pe părțile laterale; ~nemă (v. -nemă), s. f., stadiu din profaza primară a meiozei, cu apariția dublă a filamentelor cromatice; ~pag (v. -pag), s. m., monstru dublu constituit din unirea a doi gemeni egal dezvoltați, avînd unul sau mai multe organe vitale în comun; ~partenogeneză (v. parteno-, v. -geneză), s. f., dezvoltare a unui individ dintr-un ou diploid; ~pode (v. -pod), s. n. pl., gen de artropode din clasa miriapodelor, care au cîte două perechi de picioare pe fiecare segment al corpului; ~pore (v. -por), s. f. pl., gen fosil de alge verzi cu talul mic nedivizat, avînd tulpini cu ramuri grupate în cîte 2-5 mănunchiuri, care au trăit în triasicul mediu; ~pter (v. -pter), adj., cu două aripi; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se examinează vederea binoculară; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat din diviziune reducțională, nucleul avînd numai jumătate din numărul de cromozomi caracteristici speciei; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., tip de sporange format din generația cu 2 n cromozomi; ~stemon (v. -stemon), adj., (despre flori) cu stamine în număr dublu față de numărul petalelor; ~stemonie (v. -stemonie), s. f., stare a unui androceu cu stamine în număr dublu față de numărul petalelor; ~stih (v. -stih), adj., (despre organe vegetale sau animale) care este dispus pe două rînduri sau în două serii; ~ten (v. -ten)^[1], s. n., stadiu din profaza cariocinetică, avînd filamentele duble, întrețesute și longitudinal segmentate; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., 1. Centrozom cu doi centrioli. 2. Heterocromozom dublat; ~zomie (~somie) (v. -zomie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin existența a două corpuri distincte, unite prin una sau mai multe zone. modificată