16 definiții pentru depărtare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPĂRTARE, depărtări, s. f. 1. Faptul de a (se) depărta. ♦ (Concr.) Loc situat la mare distanță de vorbitor. 2. Distanță. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. – V. depărta.

DEPĂRTARE, depărtări, s. f. 1. Faptul de a (se) depărta. ♦ (Concr.) Loc situat la mare distanță de vorbitor. 2. Distanță. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. – V. depărta.

depărtare sf [At: CORESI, EV. 283/1 / Pl: ~tări / E: depărta] 1 Mărire a distanței față de locul unde se află cineva sau ceva Si: depărtat1 (1). 2 Retragere din preajma cuiva sau a ceva Si: depărtat1 (2). 3-4 (Înv; fig) (Așezare sau) plecare a cuiva mai departe Si: depărtat1 (3-4). 5 Separare. 6 Înstrăinare. 7 (Înv) Părăsire a familiei, locului de naștere etc. Si: depărtat1 (7). 8 (Fig) Înstrăinare de o idee Si: depărtat1 (8). 9 Distanțare de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva Si: depărtat1 (9). 10 Lăsare a unei anumite distanțe până la ceva Si: depărtat1 (10). 11 Situare la o distanță de... Si: depărtat1 (11). 12 Îndepărtare de trunchi a unei părți mobile a corpului omenesc Si: depărtat1 (12). 13 Mutare în altă parte Si: depărtat1 (13). 14 Ținere a cuiva la distanță Si: depărtat1 (14). 15 Alungare dintr-un loc a unei ființe Si: depărtat1 (15). 16 Demitere dintr-o funcție Si: depărtat1 (16). 17 Exilare. 18 Îndepărtare a unor primejdii, neajunsuri, abuzuri Si: depărtat1 (18). 19 Ferire de ceva Si: depărtat1 (19). 20 Cruțare. 21 Abatere de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de la subiect Si: depărtat1 (21). 22 Debarasare. 23 (Îvr) Revărsare. 24 (Ccr) Loc situat la o distanță mare de vorbitor. 25 (Ccr) Distanță. 26 (Îlav) Din ~ (sau ~tări) De departe. 27 (Îlav) La ~ La o oarecare distanță. 28 (Înv; îe) A fi cu ~ A fi la mare distanță. 29 (Îae) A nu fi la îndemână. 30 (Olt; îe) A-i veni cu ~ A nu-i fi la îndemână. 31 (Gmt) Coordonată a punctului dată de distanța între acesta și planul vertical de proiecție.

DEPĂRTARE, depărtări, s. f. 1. (La pl. cu valoare de sg.) Faptul de a fi departe. Prietenia mea pentru Sevastița e una din acele simțiri pe care nici timpul, nici depărtarea n-au putut-o nimici. HOGAȘ, DR. II 139. ♦ Loc situat departe, la mare distanță de vorbitor. Zi și noapte, depărtările vuiau sub cumpăna clopotelor. CAMILAR, T. 123. Depărtările înalte, spre asfințit, în amurgul singuratic, stăteau cufundate într-o umbră viorie. SADOVEANU, O. V 441. Bălcescu... scrutează cheiul portului, depărtarea. CAMIL PETRESCU, B. 217. Cerul cenușiu plîngea ploaie măruntă și rece care învăluia depărtările și împăienjenea vederile. SANDU-ALDEA, D. N. 152. ◊ Loc. adv. În depărtare (sau depărtări) = într-un loc depărtat, departe. Cînd e furtună-n depărtare La margini de-orizont răsare Un fulger alb. COȘBUC, P. I 82. Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! EMINESCU, O. I 54. Au mers vestea-n depărtări Peste nouă țeri și mări! ALECSANDRI, P. II 179. 2. Distanță. De-aș putea, cu dragostea mea, toată Depărtarea dintre noi s-o sfărm. PORUMBACU, A. 45. Curînd nu-l mai aud; s-a pus între el și noi depărtarea. SADOVEANU, V. F. 26. De amîndouă părțile podului, la depărtări egale, între două șiraguri de salcîmi, erau două cantoane. C. PETRESCU, S. 39. ◊ (Cu determinări locale sau temporale) Muncea cu ziua, la o boieriță... peste trei dealuri depărtare. CAMILAR, N. I 214. Are el în pădure, depărtare de-aici un ceas, două prisăci. SADOVEANU, Z. C. 34. Rezemă [drugii] de casă la o depărtare de o palmă domnească unul de altul. ISPIRESCU, L. 59. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. Deodată, din cerul albastru, au ieșit doi vulturi, negri soli ai nopții din depărtare, de dincolo de razele culcate în amurg. ARGHEZI, P. T. 105. Din depărtări Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași. COȘBUC, P. I 56. Milescu începu o melodie ușoară, ce părea că vine din depărtările adînci ale notelor de jos. D. ZAMFIRESCU, R. 143. Aerul, răsfirat în unde diafane subt arșița soarelui de veară, oglindește ierburile și bălăriile din depărtare. ODOBESCU, S. III 14.

DEPĂRTARE ~ări f. 1) v. A DEPĂRTA. 2) Interval dintre două puncte în spațiu; distanță. ◊ Din ~ de departe; dintr-un loc îndepărtat. 3) Loc situat departe de vorbitor. /v. a depărta

depărtare f. 1. acțiunea de a (se) depărta; 2. distanță, interval.

depărtáre f. Acțiunea de a depărta. Distanță, interval: pădurea e la depărtare de un chilometru de casa noastră. Din depărtare, de departe, de la distanță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depărtare s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări

depărtare s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări

depărtare s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPĂRTARE s. 1. v. îndepărtare. 2. dezlipire, îndepărtare. (~ lui de casă.) 3. distanțare, îndepărtare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvânt.) 4. v. distanță. 5. distanță, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între cei doi stâlpi?)

DEPĂRTARE s. 1. distanțare, îndepărtare. (~ lui de grupul nostru.) 2. dezlipire, îndepărtare. (~ lui de casă.) 3. distanțare, îndepărtare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvînt.) 4. (concr.) distanță, spațiu, (pop.) cale, (înv.) loc. (Între cele două orașe e o ~ de 40 km.) 5. (concr.) distanță, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între cei doi stîlpi?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEPĂRTARE. Subst. Depărtare, îndepărtare, distanță; distanțare, îndepărtare, rămînere în urmă. Abatere, deviere, deviație. Separare, izolare, despărțire, desprindere, despreunare (pop.), detașare. Risipire, împrăștiere, diseminare, răsfirare, rărire, rărit. Lungime, întindere, spațiu, interval; distanță mare, cale de o poștă, drum fără sfîrșit, cale lungă, distanță astronomică; zări îndepărtate; spațiu nesfîrșit, nesfîrșire., nesfîrșit. Sfîrșitul pămîntului, capătul lumii (pămîntului). Adj. Depărtat, îndepărtat, distant (rar); izolat, spațiat, rărit, detașat, despărțit, separat. Nesfîrșit, fără sfîrșit, infinit, interminabil. Vb. A fi departe, a fi la (mare) distanță, a sta departe. A se depărta, a se îndepărta, a se distanța. A pleca, a pleca în larg, a pleca la drum lung, a pleca peste nouă mări și nouă țări. A se separa, a se izola, a se despărți, a se despreuna (pop.), a se detașa. A se risipi, a se împrăștia, a se disemina, a se răsfira. A se abate, a devia. A se pierde în zare, a se pierde din vedere, a dispărea din fața ochilor, a se mistui în zare, a se topi ca noru-n zare. A depărta, a îndepărta, a ține la distanță. A abate, a devia. A separa, a izola, a despărți, a detașa; a risipi, a împrăștia. Adv. Departe, depărtișor (dim.), depărcior (reg.), în zare; de departe, din depărtare, din depărtări; în depărtare, la distanță; dincolo, acolo, aiurea; în lumea largă; la dracu-n praznic, unde a dus mutu iapa, peste (nouă) mări și (nouă) țări, la capătul pămîntului (lumii), la muma dracului, unde și-a înțărcat dracul copiii, unde și-a spart dracul opincile, unde și-a pierdut dracul opincile. i V. dimensiune, dispariție, dispersare, fugă, lungime, separare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAIOR E LONGINQUE REVERENTIA (lat.) depărtarea mărește respectul – Tacit, „Annales”, I, 47. Scurgerea timpului face să crească prestigiul marilor personalități, țesând o aureolă în jurul lor și trecându-le în legendă.

Maior e longinquo reverentia (lat. „Depărtarea sporește prestigiul” sau „De departe e mai mare respectul”) Tacit, Anale, (I, 47) – Istoricul latin vrea să spună prin aceste vorbe (devenite zicală), că oamenii sînt mai înclinați să-și arate admirația față de artiștii, savanții, descoperitorii, vitejii, de care îi despart veacurile, decît față de talentele timpului lor. Vorbele lui Tacit trebuie deci folosite pentru a atrage atenția asupra acestui adevăr. LIT.

Intrare: depărtare
depărtare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depărtare
  • depărtarea
plural
  • depărtări
  • depărtările
genitiv-dativ singular
  • depărtări
  • depărtării
plural
  • depărtări
  • depărtărilor
vocativ singular
plural
dipărtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depărtare, depărtărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) depărta. DEX '09 DEX '98
    antonime: apropiere
    • diferențiere Faptul de a fi departe. DLRLC
      • format_quote Prietenia mea pentru Sevastița e una din acele simțiri pe care nici timpul, nici depărtarea n-au putut-o nimici. HOGAȘ, DR. II 139. DLRLC
    • 1.1. concretizat Loc situat la mare distanță de vorbitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zi și noapte, depărtările vuiau sub cumpăna clopotelor. CAMILAR, T. 123. DLRLC
      • format_quote Depărtările înalte, spre asfințit, în amurgul singuratic, stăteau cufundate într-o umbră viorie. SADOVEANU, O. V 441. DLRLC
      • format_quote Bălcescu... scrutează cheiul portului, depărtarea. CAMIL PETRESCU, B. 217. DLRLC
      • format_quote Cerul cenușiu plîngea ploaie măruntă și rece care învăluia depărtările și împăienjenea vederile. SANDU-ALDEA, D. N. 152. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială În depărtare (sau depărtări) = într-un loc depărtat. DLRLC
        sinonime: departe
        • format_quote Cînd e furtună-n depărtare La margini de-orizont răsare Un fulger alb. COȘBUC, P. I 82. DLRLC
        • format_quote Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! EMINESCU, O. I 54. DLRLC
        • format_quote Au mers vestea-n depărtări Peste nouă țeri și mări! ALECSANDRI, P. II 179. DLRLC
  • 2. Distanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distanță
    • format_quote De-aș putea, cu dragostea mea, toată Depărtarea dintre noi s-o sfărm. PORUMBACU, A. 45. DLRLC
    • format_quote Curînd nu-l mai aud; s-a pus între el și noi depărtarea. SADOVEANU, V. F. 26. DLRLC
    • format_quote De amîndouă părțile podului, la depărtări egale, între două șiraguri de salcîmi, erau două cantoane. C. PETRESCU, S. 39. DLRLC
    • format_quote Muncea cu ziua, la o boieriță... peste trei dealuri depărtare. CAMILAR, N. I 214. DLRLC
    • format_quote Are el în pădure, depărtare de-aici un ceas, două prisăci. SADOVEANU, Z. C. 34. DLRLC
    • format_quote Rezemă [drugii] de casă la o depărtare de o palmă domnească unul de altul. ISPIRESCU, L. 59. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Deodată, din cerul albastru, au ieșit doi vulturi, negri soli ai nopții din depărtare, de dincolo de razele culcate în amurg. ARGHEZI, P. T. 105. DLRLC
      • format_quote Din depărtări Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
      • format_quote Milescu începu o melodie ușoară, ce părea că vine din depărtările adînci ale notelor de jos. D. ZAMFIRESCU, R. 143. DLRLC
      • format_quote Aerul, răsfirat în unde diafane subt arșița soarelui de veară, oglindește ierburile și bălăriile din depărtare. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
etimologie:
  • vezi depărta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.