2 intrări

2 definiții

dinstuí (dinstuiésc, dinstuít), vb. – (Olt.) A pune fund la un butoi. Sb. dance „fund de butoi” (Scriban).

dinstuĭésc v. tr. (d. sîrb. dance, fund de butoĭ). Olt. Înfund, pun fund unuĭ butoĭ.

Intrare: dinstuit
dinstuit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinstuit dinstuitul dinstui dinstuita
plural dinstuiți dinstuiții dinstuite dinstuitele
genitiv-dativ singular dinstuit dinstuitului dinstuite dinstuitei
plural dinstuiți dinstuiților dinstuite dinstuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dinstui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dinstui dinstuire dinstuit dinstuind singular plural
dinstuiește dinstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dinstuiesc (să) dinstuiesc dinstuiam dinstuii dinstuisem
a II-a (tu) dinstuiești (să) dinstuiești dinstuiai dinstuiși dinstuiseși
a III-a (el, ea) dinstuiește (să) dinstuiască dinstuia dinstui dinstuise
plural I (noi) dinstuim (să) dinstuim dinstuiam dinstuirăm dinstuiserăm, dinstuisem*
a II-a (voi) dinstuiți (să) dinstuiți dinstuiați dinstuirăți dinstuiserăți, dinstuiseți*
a III-a (ei, ele) dinstuiesc (să) dinstuiască dinstuiau dinstui dinstuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)