11 definiții pentru dinoteriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dinoteriu sm [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr dinothérium] Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior.

DINOTÉRIU s. m. Mamifer fosil proboscidian mai mare decât elefantul, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium.

DINOTÉRIU s. m. Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium.

DINOTÉRIU s.m. Mamifer fosil uriaș, asemănător elefantului, având doi fildeși îndoiți la falca de jos și mai multe măsele. [Pron. -riu. / < fr. dinothérium, cf. gr. deinos – groaznic, therion – fiară].

DINOTÉRIU s. m. proboscidian uriaș fosil, erbivor, asemănător elefantului, cu doi fildeși curbați pe maxilarul inferior. (< fr. dinothérium)

DINOTÉRIU ~i m. Mamifer fosil asemănător cu elefantul, dar de dimensiuni mai mari și cu fildeșii curbați în jos. [Sil. -te-riu] /<fr. dinothérium

* dinotériŭ m., pl. iĭ, art. iiĭ (nlat. dinoterium, d. vgr. deinos, teribil, și therion, animal, feară). Geol. Un animal dintr’un gen de mamifere proboscidiene gigantice ale căror oase se găsesc astăzĭ în miocen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dinotériu [riu pron. rĭu] s. m., art. dinotériul

dinotériu s. m. (-riu pron. -riu), art. dinotériul; pl. dinotérii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DINO-1 (DEINO-) „uriaș, teribil, groaznic”. ◊ gr. deinos „teribil, groaznic” > fr. dino-, it. id., engl. id. > rom. dino- și deino-.~ceras (v. -ceras), s. m., mamifer fosil asemănător cu rinocerul, avînd caninii foarte dezvoltați și purtînd pe cap trei perechi de proeminențe osoase; ~teriu (v. -teriu), s. m., gen de mamifere fosile neogene proboscidiene, cu doi fildeși fixați pe maxilarul inferior; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă uriașă care a trăit în era secundară.

Intrare: dinoteriu
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinoteriu
  • dinoteriul
  • dinoteriu‑
plural
  • dinoterii
  • dinoteriii
genitiv-dativ singular
  • dinoteriu
  • dinoteriului
plural
  • dinoterii
  • dinoteriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)