11 definiții pentru dinoteriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINOTÉRIU s. m. Mamifer fosil proboscidian mai mare decât elefantul, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium.

dinoteriu sm [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr dinothérium] Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior.

DINOTÉRIU s. m. Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium.

DINOTÉRIU s.m. Mamifer fosil uriaș, asemănător elefantului, având doi fildeși îndoiți la falca de jos și mai multe măsele. [Pron. -riu. / < fr. dinothérium, cf. gr. deinos – groaznic, therion – fiară].

DINOTÉRIU s. m. proboscidian uriaș fosil, erbivor, asemănător elefantului, cu doi fildeși curbați pe maxilarul inferior. (< fr. dinothérium)

DINOTÉRIU ~i m. Mamifer fosil asemănător cu elefantul, dar de dimensiuni mai mari și cu fildeșii curbați în jos. [Sil. -te-riu] /<fr. dinothérium

* dinotériŭ m., pl. iĭ, art. iiĭ (nlat. dinoterium, d. vgr. deinos, teribil, și therion, animal, feară). Geol. Un animal dintr’un gen de mamifere proboscidiene gigantice ale căror oase se găsesc astăzĭ în miocen.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dinoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. dinoteriul

dinotériu s. m. (-riu pron. -riu), art. dinotériul; pl. dinotérii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DINO-1 (DEINO-) „uriaș, teribil, groaznic”. ◊ gr. deinos „teribil, groaznic” > fr. dino-, it. id., engl. id. > rom. dino- și deino-.~ceras (v. -ceras), s. m., mamifer fosil asemănător cu rinocerul, avînd caninii foarte dezvoltați și purtînd pe cap trei perechi de proeminențe osoase; ~teriu (v. -teriu), s. m., gen de mamifere fosile neogene proboscidiene, cu doi fildeși fixați pe maxilarul inferior; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă uriașă care a trăit în era secundară.

Intrare: dinoteriu
  • pronunție: dinoterĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinoteriu
  • dinoteriul
  • dinoteriu‑
plural
  • dinoterii
  • dinoteriii
genitiv-dativ singular
  • dinoteriu
  • dinoteriului
plural
  • dinoterii
  • dinoteriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dinoteriu, dinoteriisubstantiv masculin

  • 1. Mamifer fosil proboscidian mai mare decât elefantul, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.