dino- ec [At: DN⁴ / E: fr dino-] Element prim de compunere cu sensul 1 „uriaș”, 2 „teribil” 3 „groaznic”.

DINO- elem. „uriaș”, „teribil, groaznic”. (< fr. dino-, cf. gr. deinos, teribil)

DINO-₁ (DEINO-) „uriaș, teribil, groaznic”. ◊ gr. deinos „teribil, groaznic” > fr. dino-, it. id., engl. id. > rom. dino- și deino-. □ ~ceras (v. -ceras), s. m., mamifer fosil asemănător cu rinocerul, avînd caninii foarte dezvoltați și purtînd pe cap trei perechi de proeminențe osoase; ~teriu (v. -teriu), s. m., gen de mamifere fosile neogene proboscidiene, cu doi fildeși fixați pe maxilarul inferior; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă uriașă care a trăit în era secundară.

DINO-₂ „vertij, amețeală”. ◊ gr. dinos „amețeală, vîrtej” > fr. dino-, engl. id., germ. id. > rom. dino-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de amețeală, de vertij.

DEINO-, v. DINO-₁.

Dino, una dintre cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys și Ceto (v. și Graeae).