dinamogenie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr dynamogénie] 1 Mod de dezvoltare și creștere a activității unui organism, organ, celulă sau țesut. 2 Acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat mărită.

DINAMOGENIE s.f. Acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată. [Gen. -iei. / < fr. dynamogénie, cf. gr. dynamis – forță, gennan – a naște].

DINAMOGENIE s. f. 1. mod de dezvoltare și creștere a activității unui organism, organ, celulă sau țesut. 2. acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată. (< fr. dynamogénie)

DINAMO- „forță, energie, putere, dinamic, energetic”. ◊ gr. dynamis „forță, putere” > fr. dynamo-, germ. id., engl. id., it. dinamo- > rom. dinamo-. □ ~cor (v. -cor), adj., (despre o plantă) care prezintă dinamocorie; ~corie (v. -corie₂), adj., s. f., răspîndire a semințelor sau a sporilor printr-un mecanism propriu plantei respective; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. Care creează sau care generează energie. 2. (Despre stimuli) Care are proprietatea de a dinamiza organismul și de a-i spori capacitatea de acțiune; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Producere de energie sau de forță. 2. Proces de producere a senzațiilor, sentimentelor sau ideilor care augmentează tonusul vital uman; ~genie (v. -genie₁), s. f., 1. Mod de dezvoltare și creștere a activității unui organism, organ, celulă etc. 2. Acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată; ~graf (v. -graf), s. n., instrument care servește la înregistrarea forței musculare; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la dinamograf; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază forțele, considerate în abstract; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a forței cu ajutorul dinamometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea forțelor.