3 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

DINÁMICĂ s. f. 1. Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținînd seamă de forțele care se exercită asupra lor. 2. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. Privirea autorului dramatic trebuie... să surprindă dinamica dialectică a vieții. CAMIL PETRESCU, T. III 496.

dinámică s. f., g.-d. art. dinámicii

dinámică s. f., g.-d. art. dinámicii

DINÁMICĂ s.f. 1. Ramură a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. 3. Ansamblul nuanțelor utilizate în muzică, tot ce se referă la intensitatea (forța) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forță].

DINÁMICĂ f. 1) Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor în raport cu forțele ce o condiționează. 2) Proces de evoluție a unui fenomen; schimbare continuă. ~a relațiilor sociale. 3) biol.: ~a populației totalitate a schimbărilor cantitative suferite de o populație de plante sau de animale. /<fr. dinamique

dinamică f. partea mecanicei care studiază mișcările în raport cu forțele lor.

dinámic, ~ă [At: TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dynamique] 1 a (Mec) De mișcare. 2 a De forță. 3 Privitor la mișcare. 4 a Privitor la forță. 5 a Plin de acțiune Si: activ. 6 a Care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție. 7 a Care este foarte rapid. 8 a (Îs) Verb reflexiv ~ Verb reflexiv care exprimă o acțiune realizată cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. 9 a (D. oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa Si: energic. 10 sf Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor. 11 sf (Teh) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 12 sf Dezvoltare intensă. 13 sf Schimbare continuă. 14 sf (Îs) ~ca populației Totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație.

dinamo-eléctric, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dynamo-électrique] 1 Care transformă energia mecanică în energie electrică. 2 Privitor la transformarea energiei mecanice în energie electrică.

DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De mișcare, de forță; privitor la mișcare, la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ; care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție; care se desfășoară rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a cărui acțiune se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. El se gândește. Ea își amintește. ♦ (Despre oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor sub acțiunea diferitelor forțe. 2. (Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊ Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. – Din fr. dynamique.

DINÁMO-ELÉCTRIC, -Ă, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transformă energia mecanică în energie electrică, privitor la această transformare. – Din fr. dynamo-électrique.

DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De mișcare, de forță; privitor la mișcare, la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ; care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție; care se desfășoară rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprimă o acțiune ce se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. El se gândește. Ea își amintește. ♦ (Despre oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor. 2. (Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊ Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. – Din fr. dynamique.

DINÁMO-ELÉCTRIC, -Ă, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transformă energia mecanică în energie electrică, privitor la această transformare. – Din fr. dynamo-électrique.

DINÁMIC, -Ă, dinamici, -e, adj. 1. (Mec.; în opoziție cu static) De mișcare și de forță, privitor la mișcare și la forță. O forță se poate măsura atît prin efectul ei dinamic, cît și prin cel static. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ. Dezvoltarea creației populare a căpătat un ritm deosebit de dinamic la popoarele libere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1/1. Aceste mari întinderi însuflețite alcătuiesc trecerii Oltului un ultim defileu dinamic. BOGZA, C. O. 112. ◊ (Gram.) Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a cărui acțiune se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. «A se gîndi» este un verb reflexiv dinamic, ceea ce se vede clar dacă îl comparăm cu «a gîndi». ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic, întreprinzător.

dinámic adj. m., pl. dinámici; f. dinámică, pl. dinámice

dinámic adj. m., pl. dinámici; f. sg. dinámică, pl. dinámice

dinámo-eléctric adj. → electric

DINÁMIC adj. 1. activ. (Un temperament ~.) 2. v. energic.

Dinamic ≠ static, fix, stabil, imobil

DINÁMIC, -Ă adj. 1. De mișcare și de forță, referitor la mișcare și la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune; activ. ♦ (Fig.) Energic, întreprinzător. [Cf. fr. dynamique, it. dinamico].

DINAMO-ELÉCTRIC adj.n. Principiu dinamo-electric = principiu de bază în exploatarea magnetismului pentru producerea curentului în motoarele tip dinam. [Cf. fr. dynamo-électrique]. modificată

În original fără cratimă, în neconcordanță cu celelalte surse. - gall
Intrare: dinamic (adj.)
dinamic (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinamic dinamicul dinamică dinamica
plural dinamici dinamicii dinamice dinamicele
genitiv-dativ singular dinamic dinamicului dinamice dinamicei
plural dinamici dinamicilor dinamice dinamicelor
vocativ singular
plural
Intrare: dinamo-electric
dinamo-electric adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinamo-electric dinamo-electricul dinamo-electrică dinamo-electrica
plural dinamo-electrici dinamo-electricii dinamo-electrice dinamo-electricele
genitiv-dativ singular dinamo-electric dinamo-electricului dinamo-electrice dinamo-electricei
plural dinamo-electrici dinamo-electricilor dinamo-electrice dinamo-electricelor
vocativ singular
plural
electric adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electric electricul electrică electrica
plural electrici electricii electrice electricele
genitiv-dativ singular electric electricului electrice electricei
plural electrici electricilor electrice electricelor
vocativ singular
plural
dinamic (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinamic dinamicul dinamică dinamica
plural dinamici dinamicii dinamice dinamicele
genitiv-dativ singular dinamic dinamicului dinamice dinamicei
plural dinamici dinamicilor dinamice dinamicelor
vocativ singular
plural
Intrare: dinamică
dinamică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinamică dinamica
plural dinamici dinamicile
genitiv-dativ singular dinamici dinamicii
plural dinamici dinamicilor
vocativ singular
plural

dinamo-electric dinamic electric

  • 1. Care transformă energia mecanică în energie electrică, sub formă de curent continuu; privitor la această transformare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Principiu dinamo-electric = principiu de bază în exploatarea magnetismului pentru producerea curentului în motoarele tip dinam.
      surse: DN

etimologie: