demisie sf [At: CR (1833), 182²/20 / V: ~sion sn, ~siune, dim~, (înv) dimision sn / Pl: ~ii / E: fr demission, it dimissione] 1-2 (Construit cu a da, a primi) Act, cerere scrisă, prin care cineva se retrage (de bunăvoie) dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc., cerând să i se desfacă contractul de muncă.

DEMISIE, demisii, s. f. Act prin care cineva renunță la o funcție, la o sarcină, la o demnitate etc. Vînzătorii de ziare își desfăceau teancurile din fugă, zbierînd cît îi ținea gura: «demisia guvernului». M. I. CARAGIALE, C. 100. – Variantă: (învechit) dimisie (ALECSANDRI, T. II 57) s. f.

DEMISIE s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. démission, lat. demissio – îndepărtare].

DEMISIE s. f. act prin care cineva renunță la o funcție, la o demnitate etc. (< fr. démission, lat. demissio)

DEMISIE ~i f. 1) Declarație (scrisă) prin care o persoană renunță la un post sau la o funcție (benevol sau prin constrângere). 2) Act care conține o asemenea declarație. [Art. demisia; G.-D. demisiei; Sil. -si-e] /<fr. demission

demision sn vz demisie

demisiune sf vz demisie

dimisie sf vz demisie

dimision sn vz demisie

DEMISIUNE s.f. v. demisie.

DIMISIE s.f. v. demisie.

demisi(un)e f. act prin care se demisionează: și-a dat demisia.

*demisiúne și dimisiúne f. (lat. demissio, -ónis, acțiunea de a lăsa să cadă, trîntire, și dimissio, îndepărtare, trimetere, înlăturare; fr. démission, it. dimissione, sp. dimisión. v. misiune, demit). Acțiunea de a demisiona, de a demite dintr’o funcțiune. Hîrtie pin care arăți că te demițĭ. – Și -ísie.

demisie (desp. -si-e) s. f., art. demisia (desp. -si-a), g.-d. art. demisiei; pl. demisii, art. demisiile (desp. -si-i-)

demisie (-si-e) s. f., art. demisia (-si-a), g.-d. art. demisiei; pl. demisii, art. demisiile (-si-i-)

demisie s. f. (sil. -si-e), art. demisia (sil. -si-a), g.-d. art. demisiei; pl. demisii, art. demisiile (sil. -si-i-)

demisie

demisie, -siei gen. a.

DEMISIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)

DEMISIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)