2 intrări

7 definiții

diminicioáră sf vz diminecioară

DIMINICIOÁRĂ s. f. v. diminecioară.

DIMINICIOÁRĂ s. f. v. diminecioară.

dis-de-diminecioáră av [At: PĂUN-PINCIO, P. 104 / V: des-de-diminici~ / E: dis- + de diminecioară] (Rar) Dis-de-dimineață.

DES-DE-DIMINICIOÁRĂ adv. v. dis-de-diminecioară.

DIMINECIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. Bătrînului îi rîdea sufletul cînd îl vedea pornind călare de diminecioară la cîmp. SANDU-ALDEA, U. P. 83. – Variantă: diminicioáră s. f.

DIS-DE-DIMINECIOÁRĂ adv. (Și în forma des-de-diminicioară) Dis-de-dimineață. Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, V. 104. – Variantă: des-de-diminicioáră adv.

Intrare: diminicioară
diminicioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diminicioa diminicioara
plural
genitiv-dativ singular diminicioare diminicioarei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dis-de-diminecioară
dis-de-diminecioară adverb
compus
des-de-diminicioară adverb
compus

dis-de-diminecioară des-de-diminicioară

  • exemple
    • Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, V. 104.
      surse: DLRLC

etimologie: