2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diminicioáră sf vz diminecioară

DIMINICIOÁRĂ s. f. v. diminecioară.

DIMINICIOÁRĂ s. f. v. diminecioară.

diminecioáră [At: LB / V: (înv) ~nic~, demăn~, (reg) dem~, demineciór, deminic~ / Pl: ~re / E: dimineață + -ioară] 1-2 sf (Șhp) Dimineață (1) (frumoasă). 3 av (Șhp) Dimineață (24). 4 av (Îlav) (Cam) de ~ De când se face ziuă. 5 av (Urmat de adverbul „tare”) Foarte devreme. 6 av (Precedat de adverbul „mai”) Mai devreme.

dis-de-diminecioáră av [At: PĂUN-PINCIO, P. 104 / V: des-de-diminici~ / E: dis- + de diminecioară] (Rar) Dis-de-dimineață.

DES-DE-DIMINICIOÁRĂ adv. v. dis-de-diminecioară.

DIMINECIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. Bătrînului îi rîdea sufletul cînd îl vedea pornind călare de diminecioară la cîmp. SANDU-ALDEA, U. P. 83. – Variantă: diminicioáră s. f.

DIS-DE-DIMINECIOÁRĂ adv. (Și în forma des-de-diminicioară) Dis-de-dimineață. Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, V. 104. – Variantă: des-de-diminicioáră adv.

DIMINECIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. [Var.: diminicioáră s. f.]

Intrare: diminecioară
diminecioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diminecioa
  • diminecioara
plural
  • diminecioare
  • diminecioarele
genitiv-dativ singular
  • diminecioare
  • diminecioarei
plural
  • diminecioare
  • diminecioarelor
vocativ singular
plural
diminicioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diminicioa
  • diminicioara
plural
  • diminicioare
  • diminicioarele
genitiv-dativ singular
  • diminicioare
  • diminicioarei
plural
  • diminicioare
  • diminicioarelor
vocativ singular
plural
Intrare: dis-de-diminecioară
dis-de-diminecioară adverb
compus
  • dis-de-diminecioa
des-de-diminicioară adverb
compus
  • des-de-diminicioa

diminecioară diminicioară

  • 1. Diminutiv al lui dimineață.
    exemple
    • Bătrînului îi rîdea sufletul cînd îl vedea pornind călare de diminecioară la cîmp. SANDU-ALDEA, U. P. 83.
      surse: DLRLC

etimologie:

dis-de-diminecioară des-de-diminicioară

etimologie: