dimicaton sn [At: ALECSANDRI, T. 432 / V: micaton / Pl: ~uri / E: fr demi-coton] (Frm; rar) Țesătură de bumbac, cu lustru, folosită la căptușirea hainelor Si: (înv) percalină.

dimicaton n. pânză de bumbac lustruită pentru căptușeală (= fr. demicoton].

dimicatón și micatón n., pl. urĭ și oane (după rusește, d. fr. demicoton d. demi, jumătate, și coton, bumbac. V. cutnie, micaton). Vechĭ. Percalină.

micaton s vz dimicaton

micatón, V. dimicaton.

*percalínă f., pl. e (fr. percaline, d. percale, percal). Percal neted și lustruit, întrebuințat la căptușeală, numit odinioară dimicaton și micaton.

MICATÓN subst. v. dimicaton.