dumicare sf [At: SĂULESCU, HR. I, 277/13 / V: dim~ / Pl: ~cări / E: dumica] 1 Rupere în bucăți a unui aliment Si: (înv) dumicătură (1), dumicat¹ (1). 2 Savurare a unui aliment Si: (înv) dumicătură (2), dumicat¹ (2). 3 (Reg) Îmbucătură. 4 Fărâmițare a unui aliment Si: (înv) dumicătură (4), dumicat¹ (4). 5 Măcinare a unui produs alimentar Si: (înv) dumicătură (5), dumicat¹ (5). 6 (Îvp) Omorâre a cuiva, tăindu-l în bucăți Si: ciopârțire. 7 (Îrg) Rănire. 8 (Îrg) Zdrobire. 9 (Îrg) Omorâre a cuiva pe câmpul de luptă Si: nimicire. modificată

dimicare sf vz dumicare