2 intrări

29 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diligént [At: FIS., 43 / V: ~gínt, del~, (reg) ~ijént / Pl: ~nți, ~e / E: fr diligent, lat diligens, -ntis] 1 (Liv) Harnic. 2 (Liv) Zelos. 3 (Înv) Cuminte.

diligență1 sf [At: (a. 1767) IORGA, S. D. IV, 98 / V: (rar) ~ijan~, ~ije~, (îrg) ~ijean sn, ~ija sn, (înv) ~ijans sn, ~ijansă, dărăja sn, deligea sn, delige sn, del~, deligin~, delijan sn, delijant sn, delijanță, delijență, (reg) dilijancă, dirigeancă, delejanț, delijans / Pl: ~țe / E: fr diligence] Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe lungi Si: poștalion. corectată

diligență2 sf [At: MAG. IST. I, 58/16 / V: (rar) ~ije~, (înv) ~gin~, deligință / Pl: ~țe / E: fr diligence, lat diligentia] (Liv) 1 Sârguință. 2 Promptitudine.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.

DILIGÉNȚĂ2, diligențe, s. f. (Livr.) Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.

DILIGÉNȚĂ2, diligențe, s. f. (Livr.) Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence.

DILIGÉNȚĂ1, diligențe, s. f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din fr. diligence.

DILIGÉNȚĂ1, diligențe, s. f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din fr. diligence.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Transilv.; latinism învechit) Sîrguitor, silitor.

DILIGÉNȚĂ2, diligențe, s. f. (Transilv.; latinism învechit) Sîrguință, osteneală.

DILIGÉNȚĂ1, diligențe, s. f. Trăsură mare, acoperită, care făcea (pînă la introducerea căilor ferate și a autotransportului) serviciul regulat de poștă și de transport al călătorilor; poștalion. Drumul e tare și lunecos ca sticla. Diligența merge cu greutate. GALACTION, O. I 468. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131.

DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].

DILIGÉNȚĂ1 s.f. Silință, sârguință. [< lat. diligentia, cf. fr. diligence].

DILIGÉNȚĂ2 s.f. (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obișnuite. [< fr. diligence].

DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)

DILIGÉNȚĂ2 s. f. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion. (< fr. diligence)

DILIGÉNȚĂ1 s. f. silință, sârguință, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence)

DILIGÉNȚĂ ~e f. înv. Trăsură mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri și poștă la distanțe mari; poștalion. /<fr. diligence

diligență f. 1. promptitudine: diligența întru îndeplinirea unei obligațiuni; 2. mare trăsură publică pentru călători.

* diligénță f., pl. e (fr. diligence, d. lat. diligentia. V. predilecțiune). Promptitudine. (Rar). Mare trăsură publică închisă (omnibus) pentru călătorie pe unde nu e cale ferată (Azĭ e înlocuită de automobilu de curse).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diligént (livr.) adj. m., pl. diligénți; f. diligéntă, pl. diligénte

diligénță s. f., g.-d. art. diligénței; pl. diligénțe

diligént adj. m., pl. diligénți; f. sg. diligéntă, pl. diligénte

diligénță (trăsură mare, sârguință) s. f., g.-d. art. diligénței; pl. diligénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DILIGÉNT adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

DILIGÉNȚĂ s. v. hărnicie, râvnă, silință, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel.

DILIGÉNȚĂ s. poștalion, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.)

diligent adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

DILIGENȚĂ s. poștalion, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.)

diligență s. v. HĂRNICIE. RÎVNĂ. SILINȚĂ. SÎRGUINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. VREDNICIE. ZEL.

Intrare: diligent
diligent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diligent
  • diligentul
  • diligentu‑
  • diligentă
  • diligenta
plural
  • diligenți
  • diligenții
  • diligente
  • diligentele
genitiv-dativ singular
  • diligent
  • diligentului
  • diligente
  • diligentei
plural
  • diligenți
  • diligenților
  • diligente
  • diligentelor
vocativ singular
plural
Intrare: diligență
diligență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diligență
  • diligența
plural
  • diligențe
  • diligențele
genitiv-dativ singular
  • diligențe
  • diligenței
plural
  • diligențe
  • diligențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)