10 definiții pentru dili

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DILI, dilesc, vb. IV. refl. (Fam.) A înnebuni. – Din țig. da- (part. dilo).

dili [At: CADE / Pzi: ~lesc / E: rrm da, dilo] (Fam) 1 vt A da. 2 vt A lovi. 3 vr A-și pierde toți banii la jocuri de noroc. 4 vt A fura. 5 vr A înnebuni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dili (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dilesc, 3 sg. se dilește, imperf. 1 sg. mă dileam; conj. prez. 1 sg. să mă dilesc, 3 să se dilească; imper. 2 sg. afirm. dilește-te; ger. dilindu-mă

*dili (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se dilește, imperf. 3 sg. se dilea; conj. prez. 3 să se dilească

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DILI, dilesc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. țig.; se poate de asemenea pune în leg. cu țig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf. deli); accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dili, dilesc, vb. tranz. – A lovi, a bate: „Soarele-l ardea, / Ploaia îl dilea, / Grâu’ gazdii bine se cocea” (Bilțiu, 1996: 380). – Posibil din țig. da-, part. dilo „a da” (Graur, cf. DER; MDA).

dili, dilesc, vb. tranz. – A lovi, a bate: „Soarele-l ardea, / Ploaia îl dilea, / Grâu’ gazdii bine se cocea” (Bilțiu 1996: 380). – Posibil în relație cu țig. da-, part. dilo „a da” (Graur cf. DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dili, dilesc I v. t. 1. a năuci în bătaie. 2. (intl.) a da; a transmite (marfă de contrabandă). II v. r. a înnebuni, a se țicni.

a se dili pe zvast expr. (intl.) a se uita la mâna hoțului, a observa că este furat.

fă-te că te dilești! expr. (intl.) cazi!

Intrare: dili
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dili
  • dilire
  • dilit
  • dilitu‑
  • dilind
  • dilindu‑
singular plural
  • dilește
  • diliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dilesc
(să)
  • dilesc
  • dileam
  • dilii
  • dilisem
a II-a (tu)
  • dilești
(să)
  • dilești
  • dileai
  • diliși
  • diliseși
a III-a (el, ea)
  • dilește
(să)
  • dilească
  • dilea
  • dili
  • dilise
plural I (noi)
  • dilim
(să)
  • dilim
  • dileam
  • dilirăm
  • diliserăm
  • dilisem
a II-a (voi)
  • diliți
(să)
  • diliți
  • dileați
  • dilirăți
  • diliserăți
  • diliseți
a III-a (ei, ele)
  • dilesc
(să)
  • dilească
  • dileau
  • dili
  • diliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dili, dilescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.