4 definiții pentru dilecțiune

dilecțiúne sf [At: CONSTANTINESCU / V: ~ție / Pl: ~ni / E: fr dilection] (Liv) 1 Dragoste tandră și pură. 2 Predilecție.

dilecțiúne s. f., g.-d. art. dilecțiúnii

DILECȚIÚNE s.f. (Liv.) Dragoste tandră și pură. [< fr. dilection].

DILECȚIÚNE s. f. dragoste tandră și pură. (< fr. dilection, lat. dilectio)

Intrare: dilecțiune
dilecțiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dilecțiune dilecțiunea
plural
genitiv-dativ singular dilecțiuni dilecțiunii
plural
vocativ singular
plural