opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăhoina1 v vz dihoni[1]

  1. Dihoni este nedefinit. — cata

dăula1 v vz dihăni

dihăina v vz dihăni

dihăma v vz dihăni

dihăni [At: C. PETRESCU, R. DR. 19 / V: (reg) dăhula, dăobi, decula, dehăina, dehula, dihăina, dihăma, dihula / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) obosi foarte tare, cărând ceva. 3 vr (Îe) A se ~ de râs A se prăpădi de râs. 4 vi A flămânzi foarte tare.

dihula v vz dihăni

DIHĂNI, dihănesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergînd); a se prăpădi. Ați muncit și v-ați dihănit, ca să v-ajungă munca de izbeliște. C. PETRESCU, R. DR. 19.

DIHĂNI, dihănesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergînd). – Din dihanie.

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.

dihám (mă), a -hămá v. refl. (pin confuziune cu deham, desham). Cov. Mă dihăĭnez, mă dihanesc.

Intrare: dihănire
dihănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dihănire
  • dihănirea
plural
  • dihăniri
  • dihănirile
genitiv-dativ singular
  • dihăniri
  • dihănirii
plural
  • dihăniri
  • dihănirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dihăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dihăni
  • dihănire
  • dihănit
  • dihănitu‑
  • dihănind
  • dihănindu‑
 singular plural
  • dihănește
  • dihăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dihănesc
 (să)
  • dihănesc
  • dihăneam
  • dihănii
  • dihănisem
a II-a (tu)
  • dihănești
 (să)
  • dihănești
  • dihăneai
  • dihăniși
  • dihăniseși
a III-a (el, ea)
  • dihănește
 (să)
  • dihănească
  • dihănea
  • dihăni
  • dihănise
plural I (noi)
  • dihănim
 (să)
  • dihănim
  • dihăneam
  • dihănirăm
  • dihăniserăm
  • dihănisem
a II-a (voi)
  • dihăniți
 (să)
  • dihăniți
  • dihăneați
  • dihănirăți
  • dihăniserăți
  • dihăniseți
a III-a (ei, ele)
  • dihănesc
 (să)
  • dihănească
  • dihăneau
  • dihăniră
  • dihăniseră
dihăina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dihula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dihăma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dihăni, dihănescverb

  • 1. regional A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergând); a se prăpădi. DLRLC
    sinonime: osteni prăpădi
    • format_quote Ați muncit și v-ați dihănit, ca să v-ajungă munca de izbeliște. C. PETRESCU, R. DR. 19. DLRLC
etimologie:
  • dihanie DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.