6 definiții pentru dihăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dihăni [At: C. PETRESCU, R. DR. 19 / V: (reg) dăhula, dăobi, decula, dehăina, dehula, dihăina, dihăma, dihula / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) obosi foarte tare, cărând ceva. 3 vr (Îe) A se ~ de râs A se prăpădi de râs. 4 vi A flămânzi foarte tare.

DIHĂNÍ, dihănesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergînd); a se prăpădi. Ați muncit și v-ați dihănit, ca să v-ajungă munca de izbeliște. C. PETRESCU, R. DR. 19.

DIHĂNÍ, dihănesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergând). – Din dihanie.

dăhoina1 v vz dihoni[1]

  1. Dihoni este nedefinit. — cata

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.

Intrare: dihăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dihăni
  • dihănire
  • dihănit
  • dihănitu‑
  • dihănind
  • dihănindu‑
singular plural
  • dihănește
  • dihăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dihănesc
(să)
  • dihănesc
  • dihăneam
  • dihănii
  • dihănisem
a II-a (tu)
  • dihănești
(să)
  • dihănești
  • dihăneai
  • dihăniși
  • dihăniseși
a III-a (el, ea)
  • dihănește
(să)
  • dihănească
  • dihănea
  • dihăni
  • dihănise
plural I (noi)
  • dihănim
(să)
  • dihănim
  • dihăneam
  • dihănirăm
  • dihăniserăm
  • dihănisem
a II-a (voi)
  • dihăniți
(să)
  • dihăniți
  • dihăneați
  • dihănirăți
  • dihăniserăți
  • dihăniseți
a III-a (ei, ele)
  • dihănesc
(să)
  • dihănească
  • dihăneau
  • dihăni
  • dihăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dihăni

  • 1. regional A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergând); a se prăpădi.
    exemple
    • Ați muncit și v-ați dihănit, ca să v-ajungă munca de izbeliște. C. PETRESCU, R. DR. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • dihanie
    surse: DLRM