2 intrări

4 definiții

DIGÁMA s. m. Semivocală cu valoare de u consonantic, componenta a unor diftongi, triftongi etc. [Scris și: digamma.Acc. și: dígama] – Din fr. digamma.

digáma/dígama s. m. invar.

DIGÁMA/DÍGAMA s. m. inv. a șasea literă a vechiului alfabet grec (F), corespunzând sunetului u consonantic. (< fr., gr. digamma)

Intrare: digama
digama
Intrare: digama
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular digama digama
plural
genitiv-dativ singular digame digamei
plural
vocativ singular
plural