2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFUZOR, (I) difuzoare, s. n., (II) difuzori, s. m. I. S. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică și răspândirea lor în mediul înconjurător. 2. Dispozitiv translucid din sticlă, porțelan etc., care împrăștie uniform lumina unei lămpi. 3. Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune (2) a unei substanțe. 4. Piesă a carburatorului unui motor, care pulverizează combustibilul printr-un curent de aer. II. S. m. Persoană care difuzează (presa). – Din fr. diffuseur.

difuzor [At: CADE / V: (reg) def~ / Pl: (1-4) ~oare, (5) ~i / E: fr diffuseur] 1 sn Dispozitiv (în formă de pâlnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică și răspândirea lor în mediul înconjurător. 2 sn Piesă a carburatorului unui motor, care pulverizează combustibil printr-un curent de aer. 3 sn Dispozitiv translucid din sticlă, porțelan etc. care împrăștie uniform lumina unei lămpi. 4 sn Aparat sau agregat folosit la extragerea prin difuziune (4) a unei substanțe. 5 sm Persoană care difuzează (3) publicațiile periodice.

DIFUZOR, (I) difuzoare, s. n., (II) difuzori, s. m. I. S. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică și răspândirea lor în mediul înconjurător. 2. Dispozitiv translucid din sticlă, porțelan etc., care împrăștie uniform lumina unei lămpi. 3. Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune (2) a unei substanțe. 4. Piesă a carburatorului unui motor, care pulverizează combustibilul printr-un curent de aer. II. S. m. Persoană care difuzează publicațiile periodice. – Din fr. diffuseur.

DIFUZOR1, difuzori, s. m. (Determinat prin «voluntar») Persoană care difuzează presa în întreprinderi și instituții.

DIFUZOR2, difuzoare, s. n. 1. Aparat, de obicei în formă de pîlnie, care, fiind acționat de curenți electrici variabili, produce unde sonore și le împrăștie în jur; se întrebuințează la aparatele de radio și la amplificarea vocii (în săli publice, în piețe sau pe străzi). 2. Aparat bazat pe principiul difuzibilității corpurilor, întrebuințat la extragerea diferitelor substanțe (a zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.). 3. Parte a camerei de amestec a unui carburator unde se efectuează pulverizarea combustibilului (prin trecerea unui curent de aer).

DIFUZOR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibrație a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepție și în instalațiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecție unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur].

DIFUZOR, -OARE s.m. și f. Cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituții. [< difuza + -or].

DIFUZOR1 s. n. 1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variațiile energiei electrice în energie acustică și care intră în componența radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalațiilor de amplificare etc; hautparlor. 2. porțiune de conductă a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului. 3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului. 4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. (< fr. diffuseur)

DIFUZOR2, -OARE s. m. f. cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituții. (< difuza + -or)

DIFUZOR2 ~oare n. 1) Aparat care transformă energia electrică în energie acustică, fiind întrebuințat în radiorecepție, la televizoare sau la instalațiile de amplificare a sunetelor. 2) Dispozitiv pentru împrăștierea uniformă a luminii unei lămpi. 3) Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune a unei substanțe. /<fr. diffuseur

DIFUZOR1 ~i m. Persoană care difuzează publicațiile periodice. /<fr. diffuseur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

difuzor2 (persoană) s. m., pl. difuzori

difuzor1 (dispozitiv) s. n., pl. difuzoare

difuzor2 (dispozitiv) s. n., pl. difuzoare

difuzor1 (persoană) s. m., pl. difuzori

difuzor (persoană) s. m., pl. difuzori

difuzor (dispozitiv, aparat) s. n., pl. difuzoare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIFUZOR conductă a unui reactor sau a unei turbine cu reacție în a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului și în care are loc transformarea parțială a energiei cinetice în energie potențială a fluidului, micșorându-se viteza de curgere și crescând presiunea statică a acestuia. Sin. tub de aspirație.

difuzor, dispozitiv de transformare a undelor electromagnetice ale unor curenți electrici în putere sonoră, prin punerea în vibrație a unei membrane sau a unui cornet. Folosit inițial în dispozitive de radiorecepție, d. a devenit parte componentă a sistemelor de redare sonoră (picup, magnetofon* etc.), unde se întrebuințează uneori două sau chiar multe d. în scopul redării stereofonice* a înregistrării sau corespunzător diferitelor benzi de frecvență* (sunete joase, medii, înalte). V. megafon (1).

Intrare: difuzor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difuzor
  • difuzorul
  • difuzoru‑
plural
  • difuzori
  • difuzorii
genitiv-dativ singular
  • difuzor
  • difuzorului
plural
  • difuzori
  • difuzorilor
vocativ singular
  • difuzorule
plural
  • difuzorilor
Intrare: difuzor (s.n.)
difuzor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difuzor
  • difuzorul
  • difuzoru‑
plural
  • difuzoare
  • difuzoarele
genitiv-dativ singular
  • difuzor
  • difuzorului
plural
  • difuzoare
  • difuzoarelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difuzor
  • difuzorul
  • difuzoru‑
plural
  • difuzori
  • difuzorii
genitiv-dativ singular
  • difuzor
  • difuzorului
plural
  • difuzori
  • difuzorilor
vocativ singular
  • difuzorule
plural
  • difuzorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

difuzor, difuzorisubstantiv masculin
difuzoare, difuzoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care difuzează (presa). DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

difuzor, difuzoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică și răspândirea lor în mediul înconjurător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: hautparleur
  • 2. Dispozitiv translucid din sticlă, porțelan etc., care împrăștie uniform lumina unei lămpi. DEX '09 DEX '98
  • 3. Porțiune de conductă a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului. MDN '00
  • 4. Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune a unei substanțe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 5. Piesă a carburatorului unui motor, care pulverizează combustibilul printr-un curent de aer. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.