2 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFORMARE s. f. v. deformare.

DEFORMA, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diforma vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMA, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diforma vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMARE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. ◊ Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite. Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformare s. f.] – V. deforma.

DEFORMARE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. ◊ Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite. Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformare s. f.] – V. deforma.

DIFORMA vb. I v. deforma.

deforma [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~mez / E: fr déformer] 1 vt (C.i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.

deformare sf [At: CALENDAR (1851), 98/1 / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~mări / E: deforma] 1 Modificare a înfățișării unor părți ale corpului Si: deformat1 (1), deformație (1). 2 Stricare a formei unor obiecte Si: deformat1 (2), deformație (2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6 Schimbare a modului normal de manifestare a unui fenomen natural Si: deformat1 (6), deformație (6). 7 Schimbare a formei corecte a unui cuvânt Si: deformat1 (7), deformație (7). 8 Modificare a formei unui corp solid Si: deformat1 (8), deformație (8). 9 Stricare a formei inițiale a îmbrăcămintei sau încălțămintei Si: deformat1 (9), deformație (9). 10 (Fig) Prezentare a ceva altfel decât este în realitate Si: deformat1 (10), deformație (10). 11 (Fig) Reproducere inexactă Si: deformat1 (11), deformație (11). 12 (Fig) Denaturare. 13 Pierdere a formei primare Si: deformat1 (13), deformație (13). 14 (Îe) ~ profesională Folosire mecanică în viața privată a cunoștințelor și deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii. 15 (Îe) ~ sufletească Trăsătură negativă de caracter. 16 (Îe) ~ plastică Procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite.

DEFORMA, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diforma (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.

DEFORMARE, deformări, s. f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație, alterare. Problema realismului în caricatură pune în discuție limitele exagerării caricaturale în raport cu necesitățile reale de deformare a obiectului (în speță omul). CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 172, 6/2. ◊ Deformare profesională = folosirea nepotrivită și mecanică în viața de toate zilele a deprinderilor dobîndite de cineva prin exercitarea profesiunii sale. E o noapte pentru conspiratori! exclamă actorul...Iată ceea ce tocmai îți spuneam. Un caz tipic de deformare profesională. Nu mai poți accepta natura decît în decorul pentru actul III, al conspirației. C. PETRESCU, C. V. 267. – Variantă: diformare s. f.

DEFORMA vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].

DEFORMARE s.f. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei; deformație. [< deforma].

DEFORMA vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)

A SE DEFORMA mă ~ez intranz. A-și modifica forma primară; a-și pierde forma inițială. /<fr. déformer, lat. deformare

A DEFORMA ~ez tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare

DEFORMARE ~ări f. 1) v. A DEFORMA și A SE DEFORMA.~ profesională deprindere căpătată prin exercitarea unei profesiuni, folosită abuziv. 2) tehn. Operație de modificare a formei volumului sau suprafeței unui material. [G.-D. deformării] /v. a deforma

*deformațiúne f. (lat. deformátio, -ónis). Stricarea formeĭ, urîțire. – Și -áție dar ob. -are.

*deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deforma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deformez, 3 deformea; conj. prez. 1 sg. să deformez, 3 să deformeze

deformare s. f., g.-d. art. deformării; pl. deformări

deforma (a ~) vb., ind. prez. 3 deformea

deformare s. f., g.-d. art. deformării; pl. deformări

deforma vb., ind. prez. 1 sg. deformez, 3 sg. și pl. deformea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEFORMA vb. 1. a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scâlcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. v. scâlcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...) 7. v. denatura.

DEFORMARE s. 1. strâmbare, (pop. și fam.) scofâlcire. (~ a unui obiect.) 2. v. desfigurare. 3. v. stâlcire. 4. v. scâlciere. 5. v. scâlcietură. 6. corupere, stricare. (~ unei limbi.) 7. v. denaturare. 8. v. deformație.

DEFORMA vb. 1. a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) scofîlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot în urma accidentului.) 3. a (se) scîlcia, a (se) strîmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbește.) 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...) 7. a altera, a contraface, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

DEFORMARE s. 1. strîmbare, (pop. și fam.) scofîlcire. (~ a unui obiect.) 2. denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.) 3. scîlciere, strîmbare. (~ pantofilor din cauza uzurii.) 4. (concr.) scîlcietură, strîmbătură. (O ~ la încălțăminte.) 5. deformație, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei persoane.) 6. corupere, stricare. (~ unei limbi.) 7. alterare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ a celor spuse de cineva.) 8. deformație. (~ profesională.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEFORMARE. Subst. Deformare, deformație, diformitate, anamorfoză; contorsiune, distorsiune; asimetrie, disproporție. Strîmbare, scîlciere, îndoire, îndoitură, încovoiere, încovoială, încovoietură, strîmbătură; sucire, răsucire, încolăcire, încîrligare. Deviere, abatere, defect, denaturare; alterare, stricare, stricăciune. Urîțire, pocire, desfigurare; mutilare, schilodire, sluțire, schilodeală, schimonoseală, schimonositură, schimonosire; automutilare. Anomalie, malformație (med.), monstruozitate, hidoșenie. Monstru, pocitanie, sluțenie, sluție (rar), sluțitură, pocitură. Caricatură. Adj. Deformat, diform, inform, amorf, fără formă; asimetric; neregulat. Strîmb, strîmbat, îndoit, încovoiat, încîrligat; sucit, contorsionat, răsucit; încolăcit, încovrigat. Stricat, alterat, pocit, urîțit; urît, hidos, hîd, slut, schimonosit, scîlciat, desfigurat, sluțit, mutilat, schilodit, infirm; automutilat; șchiop, olog; cocoșat, ghebos, gîrbov, gîrbovit, încovoiat, adus de șale; burtos, burticos (rar), burduhos, burduhănos (fam.), pîntecos; ciung, ciunt, schilod, schilav (înv. și pop.), schilăvos (înv.), estropiat, ciolac (reg.); clăpăug; năsos, botos. Anormal, monstruos. Caricatural. Vb. A deforma, a strîmba, a îndoi. A strica, a deteriora, a altera, a denatura. A suci, a răsuci, a încovoia, a încîrliga, a încolăci. A urîți, a poci, a desfigura, a scîlcia, a mutila, a sluți, a schilodi, a schilăvi (înv. și pop.), a ciunti. A se deforma, a se strîmba, a se strica, a se altera, a se denatura. A se urîți, a se poci, a se schimonosi; a se automutila. A se îndoi, a se încovoia, a se încîrliga, a se încirjoia (reg.); a se schilodi, a se schilăvi (înv. și pop.), a rămîne schilod; a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi; a deveni (a rămîne) șchiop; a șchiopa, a șchiopăta. V. infirmitate, obezitate, urîțenie.

Intrare: deforma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deforma
  • deformare
  • deformat
  • deformatu‑
  • deformând
  • deformându‑
singular plural
  • deformea
  • deformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deformez
(să)
  • deformez
  • deformam
  • deformai
  • deformasem
a II-a (tu)
  • deformezi
(să)
  • deformezi
  • deformai
  • deformași
  • deformaseși
a III-a (el, ea)
  • deformea
(să)
  • deformeze
  • deforma
  • deformă
  • deformase
plural I (noi)
  • deformăm
(să)
  • deformăm
  • deformam
  • deformarăm
  • deformaserăm
  • deformasem
a II-a (voi)
  • deformați
(să)
  • deformați
  • deformați
  • deformarăți
  • deformaserăți
  • deformaseți
a III-a (ei, ele)
  • deformea
(să)
  • deformeze
  • deformau
  • deforma
  • deformaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diforma
  • diformare
  • diformat
  • diformatu‑
  • diformând
  • diformându‑
singular plural
  • diformea
  • diformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diformez
(să)
  • diformez
  • diformam
  • diformai
  • diformasem
a II-a (tu)
  • diformezi
(să)
  • diformezi
  • diformai
  • diformași
  • diformaseși
a III-a (el, ea)
  • diformea
(să)
  • diformeze
  • diforma
  • diformă
  • diformase
plural I (noi)
  • diformăm
(să)
  • diformăm
  • diformam
  • diformarăm
  • diformaserăm
  • diformasem
a II-a (voi)
  • diformați
(să)
  • diformați
  • diformați
  • diformarăți
  • diformaserăți
  • diformaseți
a III-a (ei, ele)
  • diformea
(să)
  • diformeze
  • diformau
  • diforma
  • diformaseră
disforma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desforma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deformare
deformare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deformare
  • deformarea
plural
  • deformări
  • deformările
genitiv-dativ singular
  • deformări
  • deformării
plural
  • deformări
  • deformărilor
vocativ singular
plural
diformare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diformare
  • diformarea
plural
  • diformări
  • diformările
genitiv-dativ singular
  • diformări
  • diformării
plural
  • diformări
  • diformărilor
vocativ singular
plural
disformare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desformare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deforma, deformezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. tranzitiv figurat A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Mincinosul deformează adevărul. DLRLC
      • format_quote reflexiv Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. DLRLC
  • 2. tranzitiv A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

deformare, deformărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) deforma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Problema realismului în caricatură pune în discuție limitele exagerării caricaturale în raport cu necesitățile reale de deformare a obiectului (în speță omul). CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 172, 6/2. DLRLC
    • 1.1. Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obținerii de forme și dimensiuni dorite. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Deformare profesională = folosire mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E o noapte pentru conspiratori! exclamă actorul... – Iată ceea ce tocmai îți spuneam. Un caz tipic de deformare profesională. Nu mai poți accepta natura decît în decorul pentru actul III, al conspirației. C. PETRESCU, C. V. 267. DLRLC
etimologie:
  • vezi deforma DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.