20 de definiții pentru dihor
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIHOR, dihori, s. m. Mamifer carnivor de mărimea unei pisici, cu corpul lung, cu picioarele scurte și cu blană cafenie, care se apără de dușmani răspândind un miros urât (Putorius putorius). [Acc. și: dihor] – Probabil din sl. *dyhorŭ.
DIHOR, dihori, s. m. Mamifer carnivor de mărimea unei pisici, cu corpul lung, cu picioarele scurte și cu blană cafenie, care se apără de dușmani răspândind un miros urât (Putorius putorius). [Acc. și: dihor] – Probabil din sl. *dyhorŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dihor sm [At: J. CIHAC, I.N., 26/18 / A și: dihor / V: (îvr) dior, (reg) ~ol, ~hul, ~hur, difor, ~e, bi~, jd~, jdihore / Pl: ~i / E: vsl дихоръ] 1 Mamifer carnivor de mărimea unei pisici, cu picioare scurte și blană cafenie, care se apără de dușmani răspândind un miros urât (Putorius putorius). 2 (Fig) Om viclean. 3 (Zlg; reg) Hârciog (Cricetus cricetus). 4 (Zlg; reg) Bursuc (Meles meles). 5 (Zlg; îc) ~-de-copac Jder (Martes martes). 6 (Zlg; îc) ~-de-apă Nurcă (Lutreola lutreola). 7 (Pex) Blană de dihor (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIHOR, dihori, s. m. Mamifer din ordinul carnivorelor, de mărimea unei pisici; are blană cafenie, capul, botul și picioarele scurte și este un animal păgubitor pentru păsările de curte (Mustela putorius). Vecinele... se dădură jos de pe gardul pe care se cățăraseră, pentru a nu pierde spectacolul agoniei dihorilor. CĂLUGĂRU, O. P. 300. Mai tîrziu va veni ceasul dihorului și-al vulpii, dar deocamdată, prin ogrăzi, afară, s-aud încă glasurile gospodarilor. CAMILAR, TEM. 104. Între țărani se începu o fierbere ca și cînd intră dihorul între găini. REBREANU, R. II 28. Vînătorul zări... căpățîna lungăreață a unui dihor carele, cu ochii răzleți, căta drept la dînsul. ODOBESCU, S. III 184. – Accentuat și: dihor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIHOR ~i m. Mamifer carnivor de mărimea unei pisici, cu corpul lung și subțire, cu picioarele scurte și blană de culoare cafenie. /<sl. dyhoru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dihor m. mamifer carnivor ce răspândește un miros urît: se vânează pentru blana sa (galbenă cu vârfuri negre), mai ieftină de cât a jderului. [Slav. DIHORŬ (dela dyhati, a sufla greu)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
díhor (est) și dihór (vest) m. (vsl. tŭhorĭ, din dŭhorĭ, a.î., d. duhnonti, a exala, a duhni [ca lat. putorius, dihor, d. putor, putoare; fr. putois], nsl. dihúr díhor, thor, sîrb. tvor, rut. thir, rus. horĭ. V. duh, dugieș, jder, tigoare). Un fel de jder cu blana maĭ proastă și care ucide cu ferocitate și mănîncă păsările domestice, pe care le prinde noaptea amețindu-le cu putoarea luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dăhor sm vz dihor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
difor sm vz dihor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dihol sm vz dihor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dihore sm vz dihor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dihul sm vz dihor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dihur sm vz dihor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dior sm vz dihor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diore sm vz dihor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dihor s. m., pl. dihori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dihor/dihor s. m., pl. dihori/dihori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dihor/dihor s. m., pl. dihori/dihori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dihor
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dihor, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dihor (-ri), s. m. – Mamifer carnivor care se apără răspîndind un miros urît (Martes foina, Mustela putorius). Sl. *dŭchorĭ „miros urît” (Cihac, II, 96; Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 23), cf. sb., cr., cf. tvor, pol. tchorz, bg. dŭchor (Conev 56).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: dihor, dihor
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dihor, dihorisubstantiv masculin
- 1. Mamifer carnivor de mărimea unei pisici, cu corpul lung, cu picioarele scurte și cu blană cafenie, care se apără de dușmani răspândind un miros urât (Putorius putorius). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vecinele... se dădură jos de pe gardul pe care se cățăraseră, pentru a nu pierde spectacolul agoniei dihorilor. CĂLUGĂRU, O. P. 300. DLRLC
- Mai tîrziu va veni ceasul dihorului și-al vulpii, dar deocamdată, prin ogrăzi, afară, s-aud încă glasurile gospodarilor. CAMILAR, TEM. 104. DLRLC
- Între țărani se începu o fierbere ca și cînd intră dihorul între găini. REBREANU, R. II 28. DLRLC
- Vînătorul zări... căpățîna lungăreață a unui dihor carele, cu ochii răzleți, căta drept la dînsul. ODOBESCU, S. III 184. DLRLC
-
etimologie:
- *dyhorŭ DEX '09 DEX '98