diferenție sf vz diferență¹

DIFERENȚĂ, diferențe, s. f. 1. Ceea ce deosebește o ființă de alta, un lucru de altul. ◊ Diferență specifică = trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse în genul ei proxim. 2. Rezultatul unei scăderi matematice. 3. (Geogr:; în sintagma) Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte terestre. [Var.: (înv.) diferință s. f.] – Din fr. différence, lat. differentia.

DIFERENȚIA, diferențiez, vb. I. 1. Tranz. A stabili deosebirea între obiecte sau ființe. 2. Refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva; a diferi. 3. Tranz. (Mat.) A calcula o diferențială. [Pr.: -ți-a] – Din fr. différencier.

diferență¹ sf [At: ÎNV. IN. 26 / V: (înv) ~ție, ~rință / Pl: ~țe / E: fr différence, lat differenta] 1 (Mat) Rezultat al unei scăderi matematice Si: rest, restanță, (îrg) rămășiță¹. 2 (Ggf; îs) ~ de nivel Deosebire de altitudine între două puncte terestre. 3 (La bursă sau la jocurile de noroc) Oscilație. 4 (Nav) Una din mărimile prin care se determină înclinarea longitudinală a unei nave. 5 Ansamblu de trăsături, de caracteristici, de particularități etc. care fac, prin comparație, să se deosebească un lucru de altul, o ființă de alta etc. Si: deosebire, nepotrivire, (îvp) osebire, (înv) osebiciune. 6 Lipsă de asemănare Si: deosebire, nepotrivire, (îvp) osebire, (înv) osebiciune. 7 (Îs) ~ specifică Trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse în genul ei proxim. 8 (Îs) Examen de ~ Probă examinatorie pe care o efectuează elevii, studenții etc. în cazul unui transfer de la o unitate de învățământ la alta cu profil diferit. 9 (Îlav) Cu ~ că... Cu deosebirea că... 10 (Îlav) În ~ de... Spre deosebire de... 11 (Fiz; îs) ~ de fază Defazaj.

diferenția [At: CONV. LIT. III, 152 / V: (îvr) ~rința / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr différencier] 1 vt (C.i. două sau mai multe noțiuni, ființe, obiecte etc.) A delimita caracterele specifice spre a stabili deosebirile, a marca, a face să apară diferențele Si: a deosebi, (îvr) a osebi. 2 vr A se distinge dintr-un ansamblu prin particularități, trăsături caracteristice. 3 vr A se caracteriza prin anumite diferențe în raport cu... 4 vr A nu mai fi la fel cu... 5 (Mat) A calcula o diferențială (11) sau o derivată.

diferința v vz diferenția

diferință sf vz diferență¹

DIFERENȚĂ, diferențe, s. f. 1. Ceea ce deosebește o ființă de altă, un lucru de altul; lipsă de asemănare; deosebire; nepotrivire. ◊ Diferență specifică = trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse în genul ei proxim. 2. Rezultatul unei scăderi matematice. 3. (Geogr.; în sintagma) Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte terestre. [Var.: (înv.) diferință s. f.] – Din fr. différence, lat. differentia.

DIFERENȚIA, diferențiez, vb. I. 1. Tranz. A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice. 2. Refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. Tranz. (Mat.) A calcula o diferențială. [Pr.: -ți-a] – Din fr. différencier.

DIFERENȚĂ, diferențe, s. f. 1. Lipsă de asemănare; deosebire, nepotrivire. Între liberali și conservatori nu era mare diferență de ideologie, ambele partide tinzînd în primul rînd la asigurarea dreptului de exploatare a țărănimii de către marii proprietari de pămint. KOGĂLNICEANU, S. A. 17. ◊ Cu diferența că... = cu deosebirea că... ♦ (Logică) Diferență specifică = trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care (în definiția acelei noțiuni) o deosebește de celelalte noțiuni din cadrul genului celui mai apropiat. 2. Numărul prin care se arată cu cît o valoare mai mare a unei mărimi întrece pe alta mai mică. Dacă n-ar fi diferența de vîrstă, și-ar permite ea libertatea pe care și-o ia cu tine? IBRĂILEANU, A. 171. ♦ Diferență de nivel = deosebire de altitudine dintre două puncte terestre. ♦ (La bursă și la jocul de cărți) Oscilație, fluctuație. Jocul la roșu și la negru, cu diferențe zilnice de cîte două și trei sute de napoleoni, îi lua prea mult timpul. MACEDONSKI, O. III 81. 3. (Mat.) Cantitatea care trebuie adunată scăzătorului spre a obține descăzutul. – Variantă: (învechit) diferință (MACEDONSKI, O. IV 10) s. f.

DIFERENȚIA, diferențiez, vb. I. 1. Refl. A ieși din omogenitate; a se deosebi, a se distinge. ♦ Tranz. A stabili deosebirea între două sau mai multe lucruri, a delimita caracterele specifice, a distinge elementele componente ale unui lucru. 2. Intranz. (Mat.; în opoziție cu integra) A calcula o diferențială sau o derivată. – Pronunțat: -ți-a.

DIFERENȚĂ s.f. 1. Deosebire, neasemănare, nepotrivire. ◊ (Log.) Diferență specifică = trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni din genul cel mai apropiat. 2. (Mat.) Număr care arată deosebirea de mărime dintre două valori care se scad una din alta. ♦ Rezultatul unei scăderi. 3. Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte de pe suprafața globului terestru. 4. (Fiz.) Diferență de fază = defazaj. [Var. diferință s.f. / cf. fr. différence, it. differenza, lat. differentia].

DIFERENȚIA¹ vb. I. tr., refl. A (se) deosebi; a se stabili sau a face să se stabilească deosebiri. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. différencier].

DIFERENȚIA² vb. I. tr. A calcula o diferență sau o derivată. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. différentier].

DIFERINȚĂ s.f. v. diferență.

DIFERENȚĂ s. f. 1. deosebire, lipsă de asemănare. ♦ (log.) ~ specifică = notă caracteristică a unei noțiuni, în genul ei proxim. 2. (mat.) rezultatul operației de scădere. 3. (geogr.) ~ de nivel = deosebire de altitudine între două puncte de pe suprafața globului terestru. 4. (fiz.) ~ de fază = defazaj. (< fr. différence, lat. differentia)

DIFERENȚIA vb. I. tr., refl. a (se) deosebi, a (se) distinge între două sau mai multe ființe ori lucruri. II. (mat.) a calcula o diferențială. (< fr. différencier)

DIFERENȚĂ ~e f. 1) Lipsă de asemănare; deosebire; distincție. ◊ ~ specifică caracter prin care o specie diferă de toate celelalte specii ale aceluiași gen. 2) Rezultat al unei scăderi matematice; rest. /<fr. differance, lat. différentia

A DIFERENȚIA ~ez tranz. 1) (ființe, lucruri) A delimita, stabilind diferența. 2) mat. (funcții) A stabili prin calcul diferențial. [Sil. -ți-a] /<fr. différencier

A SE DIFERENȚIA mă ~ez intranz. (despre persoane) A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se reliefa; a diferi; a se deosebi. [Sil. -ți-a] /<fr. différencier

diferență f. 1. deosebire, lipsă de asemănare; 2. Mat. covârșire de mărime, de cantitate, de preț.

diferențià v. a. stabili o diferență între două obiecte, a distinge.

* diferénță f., pl. e (lat. differentia). Deosebire, neasemănare. Distanța între doŭă cantitățĭ: 2 e diferența între 5 și 7.

* diferențiéz v. tr. (d. lat. differentia, diferență; fr. différencier). Stabilesc o diferență, deosebesc.

diferență (deosebire) s. f., g.-d. art. diferenței; pl. diferențe

diferenția (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. diferențiez (desp. -ți-ez), 3 diferențiază, 1 pl. diferențiem; conj. prez. 1 sg. să diferențiez, 3 să diferențieze; ger. diferențiind (desp. -ți-ind)

diferență (deosebire) s. f., g.-d. art. diferenței; pl. diferențe

diferenția (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 diferențiază, 1 pl. diferențiem (-ți-em); conj. prez. 3 să diferențieze; ger. diferențiind (-ți-ind)

diferență (deosebire) s. f., g.-d. art. diferenței; pl. diferențe

diferenția vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. diferențiez, 3 sg. și pl. diferențiază, 1 pl. diferențiem (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. diferențieze; ger. diferențiind (sil. -ți-ind)

diferenția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. diferențiază, 1 pl. diferențiem, ger. diferențiind)

diferență, -țe.

DIFERENȚĂ s. 1. v. deosebire. 2. deosebire, (înv. și pop.) osebire, (Ban., Transilv. și Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce ~ este între ei?) 3. (MAT.) rest, (înv.) rămășiță, restanță. (~ obținută în urma unei scăderi.)

DIFERENȚIA vb. 1. v. deosebi. 2. v. diferi.

DIFERENȚĂ s. 1. deosebire, diferențiere, discriminare, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~...) 2. deosebire, (înv. și pop.) osebire, (Ban., Transilv. și Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce ~ este între ei?) 3. (MAT.) rest, (înv.) rămășiță, restanță. (~ obținută în urma unei scăderi.)

DIFERENȚIA vb. 1. a deosebi, a desluși, a discerne, a discrimina, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință culorile.) 2. a se deosebi, a diferi, a varia, (înv.) a se feluri. (Obiceiurile se ~ de la un popor la altul.)^[1]

A (se) diferenția ≠ a (se) asemăna