6 definiții pentru difamație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
difamație sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr diffamation] (Înv) Defăimare.
DIFAMAȚIE s.f. (Rar) Defăimare. [Var. difamațiune s.f. / < fr. diffamation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFAMAȚIE s. f. defăimare. (< fr. diffamation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
difamațiune sf vz difamație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIFAMAȚIUNE s.f. v. difamație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* difamațiúne f. (lat. diffamátio, -ónis). Defăĭmare. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: difamație
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
difamațiesubstantiv feminin
- 1. Defăimare. DNsinonime: defăimare
etimologie:
- diffamation DN