opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diezat, ~ă a [At: CL 1957, 98 / P: di-e~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr diésé] 1 (D. note muzicale) Care este marcat cu un diez (1). 2 (D. note muzicale) Care este ridicat cu un semiton. 3 (Fon; d. sunete) Care are o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă.

DIEZAT, -Ă adj. Marcat cu un diez. ♦ (Fon.) Care are o notă mai înaltă decît sunetul fundamental de care se leagă. [Cf. fr. diésé].

DIEZAT, -Ă adj. marcat cu un diez. ◊ (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă. (< fr. diésé)

dieza vt [At: CADE / P: di-e~ / Pzi: ~zez / E: fr diéser] (C.i. note muzicale) 1 A marca cu diez (1). 2 A ridica cu un semiton.

DIEZA vb. I. tr. A urca o notă cu un diez. [< fr. diéser].

DIEZA vb. tr. a marca o notă cu un diez. (< fr. diéser)

A DIEZA ~ez tranz. 1) (sunete muzicale) A urca cu un diez. 2) (note muzicale) A marca cu un diez. [Sil. di-e-] /Din diez

* diezéz v. tr. (d. diez; fr. diéser). Muz. Pun diez uneĭ note.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dieza (a ~) (desp. di-e-) vb., ind. prez. 1 sg. diezez, 3 diezează; conj. prez. 1 sg. să diezez, 3 să diezeze

dieza (a ~) (di-e-) vb., ind. prez. 3 diezează

dieza vb. (sil. di-e-), ind. prez. 3 sg. diezează

Intrare: diezat
diezat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diezat
  • diezatul
  • diezatu‑
  • diezată
  • diezata
plural
  • diezați
  • diezații
  • diezate
  • diezatele
genitiv-dativ singular
  • diezat
  • diezatului
  • diezate
  • diezatei
plural
  • diezați
  • diezaților
  • diezate
  • diezatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dieza
  • silabație: di-e-za info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dieza
  • diezare
  • diezat
  • diezatu‑
  • diezând
  • diezându‑
 singular plural
  • diezează
  • diezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diezez
 (să)
  • diezez
  • diezam
  • diezai
  • diezasem
a II-a (tu)
  • diezezi
 (să)
  • diezezi
  • diezai
  • diezași
  • diezaseși
a III-a (el, ea)
  • diezează
 (să)
  • diezeze
  • dieza
  • dieză
  • diezase
plural I (noi)
  • diezăm
 (să)
  • diezăm
  • diezam
  • diezarăm
  • diezaserăm
  • diezasem
a II-a (voi)
  • diezați
 (să)
  • diezați
  • diezați
  • diezarăți
  • diezaserăți
  • diezaseți
a III-a (ei, ele)
  • diezează
 (să)
  • diezeze
  • diezau
  • diezară
  • diezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diezat, diezatăadjectiv

  • 1. Marcat cu un diez. DN
    • 1.1. fonetică; fonologie Care are o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă. DN
etimologie:

dieza, diezezverb

  • 1. A urca o notă cu un diez. DN
  • 2. A marca cu diez. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.