2 intrări

13 definiții

dieléctric, ~ă [At: MACAROVICI, CH. 106 / P: di-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diélectrique] 1 a Care izolează din punct de vedere electric Si: izolator. 2 a (Îs) Constantă ~ă Raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 3 sn Material izolant din punct de vedere electric, care polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric.

DIELÉCTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = permitivitate. 2. S. m. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.

DIELÉCTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.

DIELÉCTRIC1, dielectrice, s. n. Material izolant din punctul de vedere electric. – Pronunțat: di-e-.

DIELÉCTRIC2, -Ă, dielectrici, -e adj. Care izolează din punctul de vedere electric. ◊ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator care conține între armături aer sau vid. – Pronunțat: di-e-.

dieléctric2 (di-e-) s. m., pl. dieléctrici

dieléctric1 (di-e-) adj. m., pl. dieléctrici; f. dieléctrică, pl. dieléctrice

dieléctric adj. m., s. m. (sil. di-e-), pl. dieléctrici; f. sg. dieléctrică, pl. dieléctrice

DIELÉCTRIC s., adj. v. izolant.

DIELÉCTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique].

DIELÉCTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique)

DIELÉCTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre substanțe, materiale) Care izolează curentul electric; cu proprietăți de izolare a curentului electric. 2) (despre medii) Care conduce rău curentul electric; rău conducător de curent electric. [Sil. di-e-] /<fr. diélectrique


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIELÉCTRIC s., adj. izolant. (Material ~.)

Intrare: dielectric (adj.)
dielectric adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dielectric dielectricul dielectrică dielectrica
plural dielectrici dielectricii dielectrice dielectricele
genitiv-dativ singular dielectric dielectricului dielectrice dielectricei
plural dielectrici dielectricilor dielectrice dielectricelor
vocativ singular
plural
Intrare: dielectrică
dielectrică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dielectrică dielectrica
plural dielectrice dielectricele
genitiv-dativ singular dielectrice dielectricei
plural dielectrice dielectricelor
vocativ singular
plural