DIEFFENBACHIA Schott., DIEFENBAHIA, fam. Araceae. Gen originar din America tropicală, cca 30 specii, perene, de seră, extrem de otrăvitoare. Tulpini scurte (cca 0,45-0,50 m înălțime) în formă de tirbușon. Frunze mari, oblonge sau ovat-alungite, cu numeroase striuri sau pete (Pl. 29, fig. 169).

Dieffenbachia amoena Schott. Specie cu frunze (cca 30 cm lungime) verzi-închis cu pete crem și galben-pal de-a lungul nervurilor principale. Este specia care tolerează cel mai bine temperaturile scăzute.

Dieffenbachia bowmanii Carr. (syn. D. reginae hort). Specie cu frunze lunguieț-ovate, lungi de 0,75 cm și late de 0,30 m, vîrf scurt, ascuțit, pe partea superioară verzi-închis cu pete neregulate, verzi-deschis, aflate paralel, iar pe cea inferioară albăstrui. Tulpină (cca 95 cm înălțime) ramificată de jos.

Dieffenbachia imperialis Lind. et Andre. Specie cu frunze (cca 0,55 m lungime și 0,25 m lățime) lunguieț-ovate, pe partea superioară verzi-închis cu pete verzi-gălbui-lucioase, împrăștiate neregulat. Pețiol, cca 55 cm lungime și 1,2 cm grosime, cu marginea albă.

Dieffenbachia leopoldii Bull. Specie cu frunze (cca 0,30 m lungime și 5,5 cm lățime) lung-lanceolate, verzi-închis, cu nervura principală albă. Tulpină înaltă de cca 5,5 cm. Pețiolii frunzelor, de cîteva ori mai scurți decît lamina, sînt gri cu pete lila neregulate.

Dieffenbachia picta Schott. Specie cu frunze de culori variabile, cu pete și striuri, argintii și crem, atît de-a lungul nervurilor cît și între nervuri; sînt lat-ovat-lanceolate cu lamina cordiformă la bază și de cîteva ori mai mare decît pețiolul. Tulpină cca 95 cm înălțime.