DICTIOFOR, -Ă adj. (despre organe vegetale) împânzit în formă de rețea; reticulat. (< lat. dictyophorus)

dictiofor adj. m., pl. dictiofori; f. sg. dictioforă, pl. dictiofore

DICTIO- „plasă, rețea, reticulat, arborescent”. ◊ gr. diktyon „mreajă, plasă” > fr. dictyo-, engl. id., germ. diktyo- > rom. dictio-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe reticulate; ~chineză (~kineză) (v. -chineză), s. f., diviziune a aparatului Golgi în cursul cariochinezei; ~cit (v. -cit), s. n., celulă poliedrică de mărime medie, cu citoplasmă neutrofilă și cu un nucleol vizibil care se găsește asociat cu hiperplazia fibrelor de reticulină; ~drom (v. -drom), adj., (despre nervuri) care se întinde sub formă de rețea; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze reticulate; ~for (v. -for), adj., (despre organe vegetale) împînzit în formă de rețea; sin. reticulat, reticular; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce frunze reticulate; ~nemă (v. -nemă), s. f., gen fosil de graptoliți din ordovician și carbonifer, care se caracterizează prin colonii arborescente, fixate printr-un peduncul; ~pter (v. -pter), adj., (despre insecte) cu aripi reticulate; ~spor (v. -spor), s. m., spor pluricelular cu aspect reticulat; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange în interiorul căruia rămîn membranele sporilor sub aspectul unei rețele, după ce aceștia au fost eliberați; ~stel (v. -stel), s. n., tip de sifonostel al cărui cilindru lemnos și liberian are aspectul unei rețele întrerupte în direcții radiare; ~tale (v. -tal), s. f. pl., ordin din filumul feofitelor, cuprinzînd alge marine cu talul de dimensiuni mijlocii; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., element structural fundamental al aparatului Golgi, de formă tubulară sau de săculețe așezate în teancuri.