12 definiții pentru dictatoare

*dictatoáre s. f., g.-d. art. dictatoárei; pl. dictatoáre

dictatór sm [At: D. SUP. 8/19 / V: (îvr) sf ~tătór / A și: ~tátor / Pl: ~i / E: fr dictateur, lat dictator] 1 (În Roma antică) Conducător al armatei care avea puteri politice nelimitate și care era ales de senat pe o perioadă de șase luni, în vreme de răscoale, războaie etc. 2 Conducător de stat care dispune de puteri nelimitate. 3 (Fig) Persoană foarte autoritară și voluntară care caută să-și impună voința cu orice preț (în diferite domenii de activitate).

DICTATÓR, -OÁRE, dictatori, -oare, s. m. și f. 1. S. m. (În Roma antică) Magistrat superior, ales de senat, în vreme de război, de răscoale etc., pe o perioadă de șase luni, cu puteri nelimitate. 2. S. m. și f. Conducător de stat care dispune de puteri politice nelimitate. ♦ Fig. Persoană autoritară, care își impune punctul de vedere, voința; tiran, despot. – Din fr. dictateur, lat. dictator.

DICTATÓR, dictatori, s. m. 1. (În Roma antică) Conducător al armatei cu puteri politice nelimitate, ales de senat, în vreme de război, de răscoale etc., pe o perioadă de șase luni. 2. Conducător de stat care dispune de puteri politice nelimitate. ♦ Fig. Persoană care are o conduită autoritară, care caută să-și impună cu orice preț voința. – Din fr. dictateur, lat. dictator.

DICTATÓR, dictatori, s. m. (În orînduirile bazate pe exploatare) Conducător de stat care dispune de puteri nelimitate. ♦ Fig. Persoană care are o conduită autoritară, care caută să-și impună cu orice preț voința sa.

dictatór s. m., pl. dictatóri

dictatór s. m., pl. dictatóri

DICTATÓR s.m. 1. Magistrat suprem în vechea Romă, ales de senat pe termen de șase luni și învestit cu putere absolută în vreme de război. 2. Conducător de stat cu puteri discreționare. ♦ (Fig.) Om cu purtări autoritare. [Acc. și dictátor. / < lat. dictator, cf. fr. dictateur].

DICTATÓR s. m. 1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de șase luni și investit cu putere absolută în vreme de război. 2. conducător de stat cu puteri discreționare. ◊ (fig.) om cu purtări autoritare. (< fr. dictateur, lat. dictator)

DICTATÓR ~i m. 1) Suveran care guvernează în mod absolut și autoritar; despot; potentat; tiran. 2) fig. Persoană care exercită o activitate tiranică; tiran; satrap; despot. 3) (în Imperiul Roman) Conducător de armată ales de senat și învestit cu puteri nelimitate pentru un anumit timp (în cazuri excepționale). /<fr. dictateur, lat. dictator

dictator m. 1. magistrat roman învestit cu puterea absolută pe șase luni, când republica era în pericol; 2. persoană învestită cu o autoritate suverană și absolută.

* dictatór m. (lat. dictator). Un fel de magistrat roman investit cu putere absolută pe șase lunĭ cînd republica era în pericul. Persoană investită cu putere absolută: ziŭa de 18 Brumar făcu din Bonaparte un dictator.

Intrare: dictatoare
dictatoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dictatoare dictatoarea
plural dictatoare dictatoarele
genitiv-dativ singular dictatoare dictatoarei
plural dictatoare dictatoarelor
vocativ singular
plural