2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dichisít, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 215 / Pl: ~íți, ~e / E: dichisi] 1 (Pfm) Care este îmbrăcat cu multă îngrijire, cu gust, frumos Si: gătit, împodobit. 2 (Prt; d. oameni) Gătit prea mult, cu exagerare Si: împopoțonat. 3 (D. lucruri) Aranjat cu multă migală și minuțiozitate. 4 (Reg; d. oameni) Pârât.

DICHISÍT, -Ă, dichisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Gătit frumos, aranjat cu gust; împodobit. – V. dichisi.

DICHISÍT, -Ă, dichisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Gătit frumos, aranjat cu gust; împodobit. – V. dichisi.

DICHISÍT, -Ă, dichisiți, -te, adj. (Uneori cu nuanță ușor peiorativă) Gătit frumos, aranjat cu gust, împodobit. Cînd îl vedea îmbrăcat cu îngrijire și dichisit... se încredința numaidecît că cuconul Ioniță e un mare berbant. HOGAȘ, DR. II 91. Săptămîna trecută l-am văzut la teatru, dichisit, pomădat. VLAHUȚĂ, O. A. 448. Făcu altul mai frumos și mai dichisit. ISPIRESCU, U. 89. ◊ (Metaforic) Dacă [operele mele] n-au avut noroc să fie destul de frumoase, încai să s-arate curate și dichisite. CARAGIALE, O. VII 285.

DICHISÍT adj. v. gătit.

dichisit a. gătit frumos, spilcuit.

dichisít, -ă adj. Bine echipat. Bine îmbrăcat, spilcuit. Orînduit, ordonat, cu socoteală, chibzuit, echilibrat: om dichisit.

dichisí [At: HELIADE, O. I, 481 / V: (reg) dighisá, (îvr) dec~ / Pzi: ~sésc / E: ngr διοικέω] 1-2 vtr (Pfm) A (se) îmbrăca cu deosebită grijă Si: a (se) găti, a (se) împodobi. 3-4 vtr (Prt) A (se) găti prea mult, cu exagerare Si: a (se) împopoțona. 5 vt (C. i. lucruri) A aranja cu migală, cu minuțiozitate, fără a omite ceva. 6 vt (Reg; fig) A pârî pe cineva.

DICHISÍ, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti, a se ferchezui; (peior.) a se găti excesiv. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa (aor. lui diikó).

DICHISÍ, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos și curat, a se ferchezui; (peior.) a se găti prea mult. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa (aor. lui diikó).

DICHISÍ, dichisesc, vb. IV. Refl. 1. A se găti frumos și curat, a se îmbrăca cu îngrijire, cu gust, a se ferchezui; (cu sens peiorativ) a se găti prea mult, cu exagerare. Mai perie-te și tu, mai dichisește-te cumva. GALAN, Z. R. 104. Dacă ne mai dichisim mult, ne apucă 12. SEBASTIAN, T. 44. ♦ Tranz. A potrivi un lucru cu migală ca să fie așa cum trebuie, a-i adăuga ce-i lipsește ca să se facă bun, frumos, gustos; a aranja. O vie de vreo trei pogoane da în anii călduroși două-trei butoaie de vin, pe care cocoana Zinca se pricepea să-l dichisească, pînă scotea din el lucru bun. V. ROM. septembrie 1953, 11. Dintr-o smucitură a descusut talia [rochiei]: Hai s-o mai dichisim pînă vin musafirii. CAMIL PETRESCU, T. I 451. 2. A se echipa, a se pregăti cu cele necesare. Asemenea și cel mijlociu, după ce se dichisi și el cum știu mai bine, plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33.

dichisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dichisésc, imperf. 3 sg. dichiseá; conj. prez. 3 dichiseáscă

dichísi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dichisésc, imperf. 3 sg. dichiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. dichiseáscă

dichisí (dichisésc, dichisít), vb.1. A aranja, a ordona, a prepara. – 2. A aranja, a găti, a împodobi. Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din același cuvînt gr., cu pronunțarea erasmică, neol. dioceză, s. f., din fr., der. diocezan, adj.Der. dichis, s. n. (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; sculă, unealtă, instrument), a cărui formație nu este clară, cf. sl. dikisŭ „maslu”, cuvînt incert după Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeași origine; dichici, s. n. (cuțit de cizmar, pentru ornamentat), cuvînt mold., probabil deformație de la cel anterior (după Candrea, GS, VI, 324 și Scriban, din mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din rom.); dichiseală, s. f. (aranjare, găteală).

A SE DICHISÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca cu dichis; a se găti frumos și curat. 2) A se găti prea mult, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. diíkisa

A DICHISÍ ~ésc tranz. 1) A face să se dichisească. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. /<ngr. diíkisa

dichisì v. 1. a îngriji cu cele trebuincioase: fiul cel mijlociu, după ce se dichisi și el, cum știu mai bine, plecă și el ISP.; 2. a (se) găti cu îngrijire, a (se) îmbrăca frumos: s’a dichisit să facă vizite; 3. fam. a pune la cale: am să mi te dichisesc eu CR. [Gr. mod. DIOIKÉO, a pune în ordine (aorist dioikisa)].

dichisésc v. tr. (ngr. diikó, aor diikisa, d. vgr. dioikeó, administrez, dioikesis, dieceză). Prevăd cu cele necesare, îngrijesc, echipez, gătesc, stolisesc. V. chivernisesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DICHISÍT adj. aranjat, cochet, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisít, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cínaș, (Transilv.) niálcoș, (turcism înv.) mucheléf. (Un tînăr ~.)

Intrare: dichisit
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dichisit dichisitul dichisi dichisita
plural dichisiți dichisiții dichisite dichisitele
genitiv-dativ singular dichisit dichisitului dichisite dichisitei
plural dichisiți dichisiților dichisite dichisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dichisi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dichisi dichisire dichisit dichisind singular plural
dichisește dichisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dichisesc (să) dichisesc dichiseam dichisii dichisisem
a II-a (tu) dichisești (să) dichisești dichiseai dichisiși dichisiseși
a III-a (el, ea) dichisește (să) dichisească dichisea dichisi dichisise
plural I (noi) dichisim (să) dichisim dichiseam dichisirăm dichisiserăm, dichisisem*
a II-a (voi) dichisiți (să) dichisiți dichiseați dichisirăți dichisiserăți, dichisiseți*
a III-a (ei, ele) dichisesc (să) dichisească dichiseau dichisi dichisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)