15 definiții pentru diblă

díblă1 sf [At: CR (1829), 752/24 / V: díplă / Pl: ~le / E: ngr δίπλα, srb diple] 1 (Pop; prt) Vioară. 2 Instrument popular cu două sau trei coarde și arcuș. 3 Arta de a interpreta o compoziție muzicală la diblă (2). 4 (Trs) Jucărie alcătuită din coceni de porumb care imită arcușul și vioara. 5 (Trs) Motiv ornamental în formă de diblă (2) folosit ca element decorativ pentru ii, pieptare etc. 6 (Reg) Cap. modificată

DÍBLĂ, dible, s. f. (Pop. sau peior.) Vioară. – Cf. sb. diple „cimpoi”.

DÍBLĂ, dible, s. f. (Pop. sau peior.) Vioară. – Cf. scr. diple „cimpoi”.

DÍBLĂ, dible, s. f. (Popular) Vioară (de obicei de calitate inferioară). Și-a scris aceste vorbe un om tot ca mine amărît, căruia i-am zis din diblă. CAMILAR, N. II 364. Mură, tu cînți nu din diblă, ci din inimă ! GALACTION, O. I 69. Un artist, fie și mai genial decît Paganini, nu va putea scoate sunete frumoase și armonice dintr-o diblă spartă, ci îi trebuie un instrument perfect. GHEREA, ST. CR. I 251.

díblă (pop.) (di-blă) s. f., g.-d. art. díblei; pl. díble

díblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. díblei; pl. díble

DÍBLĂ s. v. scripcă, vioară, violină.

díblă (díble), s. f. – Vioară. – Var. diplă. Sb., slov. dipla „fluier” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Tiktin; Candrea), din ngr. δίπλα (Vasmer, Gr., 53); cf. germ. Diple. După Graur 150, din țig. dibla.Der. diblar, s. m. (violonist); diblaș, s. m. (violonist).

diblă (diplă) f. vioara lăutarului: lăutarii cu diblele și cu surlele OD. [Slovean DIBLA, țeavă de suflat (serb. DIPLE, cimpoiu)].

díplă (Olt. Trans.) și díblă (Munt. Mold.) f., pl. e (vsl. dipla, fluĭer, nsl. dibla, diple, sîrb. diple, dipli, cimpoĭ, d. ngr. dipla, încrețitură, propriŭ zis „lucru duplu”, ca fluĭeru cimpoĭuluĭ). Iron. Vioară: Țiganu cu dibla supsuoară. Olt. (diblă). Scoabă cu piulițe (cu șuruburĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

díblă s. v. SCRIPCĂ. VIOARĂ. VIOLINĂ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

diblă, dible s. f. 1. vioară, scripcă. 2. cap, țeastă.

Intrare: diblă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diblă dibla
plural dible diblele
genitiv-dativ singular dible diblei
plural dible diblelor
vocativ singular
plural