7 definiții pentru diavoloaică devoloaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diavoloáică sf [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~ice / E: diavol + -oaică] (Pop) 1-2 Diavoliță (1-2).

DIAVOLOÁICĂ, diavoloaice, s. f. 1. Drăcoaică (1). Mi l-o întîlnit... diavolu cu diavoloaica. ȘEZ. V 147. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Termen de ocară pentru un lucru care produce supărare, care creează dificultăți. (Atestat în forma regională devoloaică) Numai o devoloaică de șerpoaică, De să-ntinde, mă coprinde. PĂSCULESCU, L. P. 225. 2. Drăcoaică (2). Diavoloaica a-nceput să rîză. CARAGIALE, O. I 311. Ce cauți în garderob, diavoloaico? ALECSANDRI, T. I 58. – Pronunțat: dia-. – Variantă: (regional) devoloáică s. f.

DIAVOLOÁICĂ, diavoloaice, s. f. (Adesea fig.) Diavoliță. – Din diavol + suf. -oaică.

diavolíță, -oáĭcă f. V. diavol.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIAVOLOÁICĂ s. v. diavoliță, drăcoaică, tartoriță.

diavoloaică s. v. DIAVOLIȚĂ. DRĂCOAICĂ. TARTORIȚĂ.

Intrare: diavoloaică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diavoloaică
  • diavoloaica
plural
  • diavoloaice
  • diavoloaicele
genitiv-dativ singular
  • diavoloaice
  • diavoloaicei
plural
  • diavoloaice
  • diavoloaicelor
vocativ singular
  • diavoloaică
  • diavoloaico
plural
  • diavoloaicelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devoloaică
  • devoloaica
plural
  • devoloaice
  • devoloaicele
genitiv-dativ singular
  • devoloaice
  • devoloaicei
plural
  • devoloaice
  • devoloaicelor
vocativ singular
  • devoloaică
  • devoloaico
plural
  • devoloaicelor

diavoloaică devoloaică

etimologie:

  • diavol + sufix -oaică.
    surse: DLRM