3 definiții pentru diamănțel

diamănțél sn [At: (a. 1745) IORGA, S. D. V, 323 / V: ~manțál / P: di-a~ / Pl: ~e / E: diamant + -el] (Fam; șhp) 1-2 Diamant (1) (mic).

DIAMĂNȚÉL, diamănțele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui diamant (1). Inel cu șase diamănțele. ODOBESCU, S. I 421. – Pronunțat: di-a-.

DIAMĂNȚÉL, diamănțele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui diamant (1). [Pr.: di-a-]

Intrare: diamănțel
diamănțel
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diamănțel diamănțelul
plural diamănțele diamănțelele
genitiv-dativ singular diamănțel diamănțelului
plural diamănțele diamănțelelor
vocativ singular
plural