2 intrări
11 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diafanizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: diafaniza] 1 Pătrundere a luminii astfel încât să nu se întrevadă decât contururile. 2 (Pex) Subțiere.
DIAFANIZARE s.f. Faptul de a se diafaniza. [< diafaniza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFANIZA, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFANIZA, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
diafaniza vtr [At: EMINESCU, P. L. 37 / P: di-a~ / Pzi: ~zez / E: fr diaphaniser] (Liv) 1-2 A deveni sau a face să devină diafan (1). 3-4 A (se) subția.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFANIZA, diafanizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni diafan, străveziu; a se subția. Încet, încet, painjenișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48. ◊ Tranz. Fig. [Cîntecul] începuse să-l îmbrace pe simigiu într-o haină luminoasă, ce-l înfrumuseța, îl diafaniza. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 256. – Pronunțat: di-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFANIZA vb. I. refl. (Rar) A se subția, a deveni diafan. [< fr. diaphaniser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFANIZA vb. tr., refl. a face, a deveni diafan. (< fr. diaphaniser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diafanizare s. f., pl. diafanizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diafaniza (a ~) (livr.) (desp. di-a-) vb., ind. prez. 1 sg. diafanizez, 3 diafanizează; conj. prez. 1 sg. să diafanizez, 3 să diafanizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diafaniza (a ~) (rar) (di-a-) vb., ind. prez. 3 diafanizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diafaniza vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafanizez, 3 sg. și pl. diafanizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: di-a-
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
diafanizare, diafanizărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se diafaniza. DN
etimologie:
- diafaniza DN
diafaniza, diafanizezverb
- 1. A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: subția
- Încet, încet, painjenișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48. DLRLC
- [Cântecul] începuse să-l îmbrace pe simigiu într-o haină luminoasă, ce-l înfrumuseța, îl diafaniza. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 256. DLRLC
-
etimologie:
- diaphaniser DEX '09 DEX '98 DN