2 intrări

11 definiții

diafanizáre sf [At: DN3 / Pl: ~zắri / E: diafaniza] 1 Pătrundere a luminii astfel încât să nu se întrevadă decât contururile. 2 (Pex) Subțiere.

diafanizáre s. f., pl. diafanizări

DIAFANIZÁRE s.f. Faptul de a se diafaniza. [< diafaniza].

diafanizá vtr [At: EMINESCU, P. L. 37 / P: di-a~ / Pzi: ~zéz / E: fr diaphaniser] (Liv) 1-2 A deveni sau a face să devină diafan (1). 3-4 A (se) subția.

DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.

DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.

DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni diafan, străveziu; a se subția. Încet, încet, painjenișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48. ◊ Tranz. Fig. [Cîntecul] începuse să-l îmbrace pe simigiu într-o haină luminoasă, ce-l înfrumuseța, îl diafaniza. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 256. – Pronunțat: di-a-.

diafanizá (a ~) (rar) (di-a-) vb., ind. prez. 3 diafanizeáză

diafanizá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafanizéz, 3 sg. și pl. diafanizeáză

DIAFANIZÁ vb. I. refl. (Rar) A se subția, a deveni diafan. [< fr. diaphaniser].

DIAFANIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni diafan. (< fr. diaphaniser)

Intrare: diafaniza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diafaniza diafanizare diafanizat diafanizând singular plural
diafanizea diafanizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diafanizez (să) diafanizez diafanizam diafanizai diafanizasem
a II-a (tu) diafanizezi (să) diafanizezi diafanizai diafanizași diafanizaseși
a III-a (el, ea) diafanizea (să) diafanizeze diafaniza diafaniză diafanizase
plural I (noi) diafanizăm (să) diafanizăm diafanizam diafanizarăm diafanizaserăm, diafanizasem*
a II-a (voi) diafanizați (să) diafanizați diafanizați diafanizarăți diafanizaserăți, diafanizaseți*
a III-a (ei, ele) diafanizea (să) diafanizeze diafanizau diafaniza diafanizaseră
Intrare: diafanizare
diafanizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diafanizare diafanizarea
plural diafanizări diafanizările
genitiv-dativ singular diafanizări diafanizării
plural diafanizări diafanizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)