12 definiții pentru diacritic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diacrític, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 390 / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diacritique] 1 (Fon; îs) Semn ~ Semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specifică. 2 (Pex; îas) Semn grafic special, care, adăugat unui simbol grafic, îi conferă o anumită valoare.

DIACRÍTIC, diacritice, adj. (În sintagma) Semn diacritic (și substantivat n.) = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.

DIACRÍTIC, diacritice, adj. n. (În sintagma) Semn diacritic = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.

DIACRÍTIC, diacritice, adj. n. (În expr.) Semn diacritic = semn grafic care însoțește o literă, pentru a-i da o valoare specială și care se folosește în scrierea obișnuită și în mod special în transcrierea fonetică a textelor. – Pronunțat: di-a-.

DIACRÍTIC adj.n. Semn diacritic = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. [Pron. di-a-. / < fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge].

DIACRÍTIC adj. semn ~ = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. (< fr. diacritique, gr. diakritikos)

DIACRÍTIC ~că (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprimă o valoare distinctă; cu proprietatea de a imprima o valoare specială. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique

* diacritic, -ă adj. (vgr. diakritokós. V. critic). Distinctiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*diacrític2 (di-a-cri-) s. n., pl. diacrítice

!diacrític1 (semn ~) (di-a-cri-) adj. m.; pl. f. diacrítice

diacrític adj. n. (sil. di-a-cri-), pl. diacrítice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIACRÍTIC, -Ă adj. (< fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge): în sintagma semn diacritic (v.).

Intrare: diacritic
diacritic substantiv neutru
  • silabație: di-a-cri-
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diacritic
  • diacritic
  • diacriticul
  • diacriticul
  • diacriticu‑
  • diacriticu‑
plural
  • diacritice
  • diacritice
  • diacriticele
  • diacriticele
genitiv-dativ singular
  • diacritic
  • diacritic
  • diacriticului
  • diacriticului
plural
  • diacritice
  • diacritice
  • diacriticelor
  • diacriticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)